Declaratia unei victime de profesie zidar in urma unui accident de munca suferit

Vă scriu în răspuns la cererea dvs. de a vă da amănunte suplimentare în Secţiunea 3 a Raportului de Accident de Muncă unde am completat că drept cauza "slabă planificare" că fiind cauza accidentului meu. Aţi cerut în mod expres explicaţii amănunţite cu privire la accident şi sper că detaliile care urmează vor fi suficient de clarificatoare. Eu sunt zidar de meserie. În ziua accidentului lucrăm singur pe acoperişul unei clădiri înalte de 6 etaje.
După ce mi-am terminat treabă, am realizat că mi-au rămas cărămizi nefolosite, care, cîntărite mai tîrziu, au fost găsite a cîntări aproximativ 270kg. Decît să căr cărămizile jos în braţe, în mai multe etape, am considerat că e mai bine să le cobor toate odată într-un butoi, folosind scripetele instalat în acest scop în spatele clădirii. Am asigurat frînghia la nivelul solului, am urcat pe acoperiş, am împins butoiul în afară clădirii şi am încărcat cărămizile.
După aceea am coborît de pe acoperiş să dezleg frînghia, ţinînd-o foarte strîns că să asigur o coborîre lentă a cărămizilor. Veţi observă în Secţiunea 11 a Raportului de Accident de Muncă întocmit că eu am o greutate de 72 kg. Datorită surprizei pe care am avut-o cînd am fost literalmente SMULS de la sol într-un mod complet neaşteptat, mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am uitat să dau drumul la fringhie.
Cred că nu este nevoie să va mai spun, am început o ascensiune rapidă către acoperiş. În apropierea etajului 3, m-am întîlnit cu butoiul încărcat cu cărămizi care acum se îndreptă vertiginos către sol, întîlnire în urmă căreia m-am ales cu capul spart, zgirieturi minore şi o claviculă fracurata. Datorită impactului, ascensiunea mea a încetinit pentru o secundă după care a continuat rapid către nivelul acoperişului, neoprindu-mă decît atunci cînd degetele mînii drepte au înţepenit în scripete pînă la nivelul celei de-a 3a falange.
Din fericire, între timp mi-am recăpătat prezenţa de spirit şi am fost în stare să mă ţin strîns de fringhie în ciudă faptului că începusem să am dureri. Aproape simultan, oricum, butoiul cu cărămizi a lovit solul şi că urmare a impactului, fundul butoiului a cedat. Acum, sărăcit de greutatea cărămizilor, butoiul cinarea doar 27 kg. Mă refer din nou la greutatea mea; cum probabil v-aţi imaginat deja, am început o coborîre rapidă. În vecinătatea etajului 3, am întîlnit butoiul care acum urcă; că urmare a întîlnirii m-am ales cu fracturi la glezne şi cu mai multe tăieturi şi zgirieturi la picioare şi în general. Aici, norocul meu a început să se schimbe uşor.
Întîlnind butoiul, a fost bine că mi-a încetinit uşor căderea doar în măsură să-mi limiteze rănile, cînd, am căzut pe grămadă de cărămizi şi din fericire, am scăpat doar cu 3 vertebre fisurate. Îmi pare rău să va spun, aşa cum stăteam întins pe grămadă de cărămizi, cu dureri atroce, incapabil să mă mişc, din nou mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am scăpat frînghia din mîini. Aşa cum stăteam întins, pe spate, am putut să văd cum butoiul gol şi-a început călătoria în jos, către mine, care explică explică cele 2 fracturi la picioare. Sper din tot sufletul că acest raport răspunde la toate întrebările dvs

Un comentariu:

monalisa spunea...

MARE e gradina Domnului si nu m-ar mira daca aceasta intamplare ar fi adevarata