Mouse-ul

Mouse

Pentru a simplifica modul de lucru cu calculatorul şi pentru a elimina folosirea tastaturii, care nu este agreată de unii utilizatori, a fost inventat mouse-ul. Realizat la o dimensiune redusă (atât cât să încapă în palmă), cu cablul de conectate care se deplasează precum o coadă, mişcarea lui pe o suprafaţă plană pentru a determina deplasarea corespunzătoare a unui cursor pe ecran, toate acestea au dus la un singur nume : Mouse (şoricel). Mouse-ul funcţionează pe aproape orice suprafaţă plană. Bila acestuia este acoperită cu un cauciuc care-i conferă o aderenţă bună şi pe suprafeţe netede. Are în componenţă următoarele:
carcasa;
o bilă care sesizează mişcările acestuia;
două sau trei butoane;
cablu pentru conectare;
conector pentru ataşarea la sistem.
Funcţionarea mouse-ului
Modul de funcţionare al unui mouse este relativ simplu:Prin rotire, bila acţionează 2 senzori care generează impulsuri electrice ce sunt trimise sistemului de calcul.Numărând impulsurile pe fiecare direcţie, calculatorul determină deplasarea mouse-ului.
Bila, prin rotirea ei, deplasează două role: una pentru mişcarea pe axa x şi una pentru mişcarea pe axa y. Aceste role sunt conectate la nişte mici discuri pe care sunt decupate fante. Trecerea unei surse de lumină prin aceste fante este detectată de un detector de lumină care interpretează aceste “clipiri” ca mişcări de-a lungul axelor.
Acest principiu de funcţionare este întâlnit la majoritatea şoriceilor utilizaţi şi se numeşte mecanism optomecanic. Mouse-ul optic foloseşte pentru a detecta mişcarea, un fascicul de lumină. El trebuie să se deplaseze pe o suprafaţă pe care sunt desenate două grile suprapuse (galbenă şi albastră). Deplasarea pe una din axele grilei este detectată de un led fotodetector. Acest tip de mouse este mai puţin folosit, cel mai des utilizat fiind cel cu mecanism optomecanic. Deplasarea mouse-ului determină poziţia unui cursor pe ecran, iar selectarea unei aplicaţii se face prin apăsarea butonului mouse-ului. Majoritatea aplicaţiilor folosesc doar două butoane, astfel că prezenţa celui de-al treilea buton al mouse-ului este, de obicei, de prisos.
Interfeţele Mouse-ului
Există trei moduri de conectare ale unui mouse la sistemul de calcul:
interfaţă serială;
interfaţă de magistrală;
port dedicat pentru mouse pe placa de bază.
Mouse-urile seriale
Una dintre metodele de conectare ale mouse-ului este prin intermediul portului serial.
Majoritatea sistemelor de calcul sunt prevăzute cu două porturi seriale. Dacă acestea au mai mult de două porturi, este important să ştiţi că porturile 1 şi 4 (COM 1 şi COM 4) folosesc linia IRQ 4 (întreruperea 4), iar COM 2 şi COM 3 folosesc întreruperea 3. La conectare, mouse-ul poate intra în conflict cu un alt dispozitiv care foloseste aceeaşi întrerupere cu a portului utilizat de mouse. Pentru a nu avea surprize este bine să conectaţi mouse-ul la portul serial care foloseşte întrerupere nepartajată (COM1).
Mouse-uri mixte – serial şi PS/2
Există un tip de mouse – mixt – care se poate conecta, atât într-un port serial, cât şi într-un port de pe placa de bază. El este prevăzut cu un conector MINI – DIN şi cu un adaptor pentru conectorul serial. Mouse-ul, cu ajutorul circuitelor sale, poate detecta automat la ce tip de port este conectat. Este foarte important ca utilizatorul să cunoscă ce tip de mouse foloseşte. Dacă nu se specifică că mouse-ul este mixt (atât de tip serial cât şi PS/2), atunci el va lucra numai cu una dintre aceste două interfeţe, cea pentru care a fost proiectat.
Spre exemplu, dacă vom conecta, cu ajutorul adaptorului, un mouse serial la un port de mouse de pe placa de bază, vom observa că acesta nu funcţionează. Este foarte clar de ce acest lucru nu este posibil: interfaţa mouse-ului a fost proiectată pentru un port serial şi nu pentru un port pentru mouse de pe placa de bază!
Mouse-urile de magistrală
Dacă porturile seriale ale sistemului sunt deja ocupate, puteţi conecta mouse-ul la un adaptor care este instalat într-un slot de extensie. Datorită faptului că mouse-ul necesită o placă specială pentru interfaţa de magistrală (care ocupă un slot din sistemul de calcul, comunicând cu driver-ul de dispozitiv prin magistrala plăcii de bază), face ca acesta să capete numele de mouse de magistrală. Trebuie avut în vedere că folosirea mouse-urilor de magistrală este riscantă, deoarece întreruperea pe care trebuie să o selectaţi este 5 (IRQ 5), celelalte întreruperi pe 8 biţi fiind ocupate. În acest caz, mouse-ul poate intra în conflict cu placa de sunet pe 8 biţi, care are nevoie de o întrerupere.
Port dedicat pentru mouse pe placa de bază (PS/2)
Aşa cum am prezentat anterior(dacă aţi fost atenţi, aţi reţinut), acest tip de mouse este prevăzut cu conector mini – DIN. El foloseşte linia da întreruperi (IRQ) 12, care este liberă în majoritatea sistemelor. Cele mai multe sisteme PS/2 sunt prevăzute cu conectori mini – DIN, atât pentru mouse cât şi pentru tastatură. Dacă sistemul nu este prevăzut cu orificiu pentru acest tip de conector, se va folosi un cablu adaptor care face posibilă adaptarea între cele două tipuri de conectori.
DRIVERE
Dacă doriţi să folosiţi mouse-ul doar în sistemul de operare Windows, nu sunt necesare drivere suplimentare. În cazul în care doriţi să lucraţi cu mouse-ul şi în DOS, va trebui să folosiţi un driver extern care este furnizat, de obicei, odată cu mouse-ul.
Fişierul CONFIG. SYS. din DOS permite încărcarea unui driver numit MOUSE .SYS. iar în fişierul AUTOEXEC. BAT. se încarcă un driver numit MOUSE COM. De exemplu, pentru un mouse Microsoft, în fişierul CONFIG. SYS. comanda de încărcare a driver-ului este:
DEVICE = \ DOS \ MOUSE. SYS.
Odată încărcat driver-ul, veţi primi un mesaj pe ecranul monitorului, în timpul încărcării sistemului, care vă indică încărcarea lui.
Remedierea defectelor
Dacă deplasarea cursorului pe ecran este lentă şi nu corespunde cu mişcarea mouse-ului, este nevoie să desfaceţi mouse-ul şi să curăţaţi praful depus pe bilă şi în jurul ansamblului rolelor. Întoarceţi mouse-ul şi veţi observa o clapetă. Rotiţi această clapetă în direcţia Open (deschis), indicată de o săgeată desenată pe aceasta. În acest moment bila trebuie să iasă din locaşul ei. Analizaţi rolele pe care se roteşte bila şi curăţaţi-le de praf. Ştergeţi, de asemenea, bila cu o soluţie de curăţat şi lăsaţi-o să se usuce. După uscare, introduceţi bila din nou în lăcaş , aşezaţi clapeta la loc şi rotiţi-o în sensul opus celui efectuat la demontare. Probaţi mouse-ul şi veţi observa că acesta funcţionează corect.
TRACKBALLURI
Întâlnită mai ales la sistemele Laptop, trackballul, aşa cum ne sugerează şi numele, este o bilă care, atunci când este rotită, deplasează pe ecranul calculatorului un cursor. Dacă nu aveţi idee cum arată un astfel de dispozitiv, nu aveţi decât să întoarceţi un mouse şi veţi obţine o variantă “primitivă” a acestui dispozitiv. Evident, acesta nu este un mod de lucru, dar veţi observa facilităţile pe care vi le poate oferi acest dispozitiv. Cel mai important avantaj al acestuia este că manevrarea nu necesită spaţiu de mişcare ca în cazul mouse-ului.
Există mai multe variante de construcţie a trackballul-ului, cu dimensiuni opţionale ale bilelor. Utilizatorul poate alege tipul care i se potriveşte cel mai bine, astfel încât modul de lucru cu acest dispozitiv să fie cât mai aproape de cerinţele acestuia.
ISOPOINT
Isopoint-ul este un dispozitiv asemănător trackball-ului, dar în locul bilei, acesta foloseşte o bară cilindrică. Aşezat sub bara de spaţiu, acesta este uşor de folosit, rotirea cilindrului determinând mişcarea cursorului în plan vertical, pe dispozitivul de afişare. Prin simpla apăsare a cilindrului în stânga sau în dreapta, veţi observa pe ecranul calculatorului cum cursorul se deplasează în una din aceste două direcţii pe care utilizatorul le transmite cu ajutorul dispozitivului. Simpla apăsare a cilindrului va avea acelaşi efect cu clicul butonului mouse-ului.
TRACK POINT
Considerat cel mai revoluţionar dispozitiv după mouse, acesta este extrem de uşor de folosit şi foarte comod. Plasat între tastele G şi H ale unei tastaturi convenţionale, acest dispozitiv are aspectul unui căpăcel de cauciuc. Traductoarele de presiune cu care este dotat track point-ul, fac ca simpla apăsare a acestuia să determine viteza cu care este deplasat cursorul, forţa de apăsare fiind direct proporţională cu viteza cursorului. Modificând direcţia de împingere, cursorul se poate deplasa în direcţia dorită de utilizator.
GLIDEPOINT
Acest dispozitv are aspectul unei suprafeţe plate, care prin intermediul unor traductoare identifică şi transpune pe ecran, cu ajutorul cursorului, mişcarea degetelor utilizatorului. Presiunea de apăsare poate varia, astfel încât la o apăsare mai uşoară cursorul se deplasează mai încet, o apăsare mai puternică determinând creşterea vitezei de deplasare a cursorului. Este evident că pe lângă aceste dispozitive, mouse-ul pare complet depăşit şi “primitiv”, dar până să ne putem bucura de binefacerile dispozitivelor mai sus prezentate, mouse-ul rămâne cel mai rărpândit şi în acelaşi timp cel mai accesibil.

Niciun comentariu: