Rasarit de soare la malul marii

























Un comentariu:

zambareata spunea...

Îmi sorb acum cafeaua în balcon…
Cresc nori,ca aburi grei dintr-o căldare…
Un tunet, când şi când, în depărtare
Îcearc-o gamă, ca un bariton.

Ce-o fi fierbând la răsărit, în zare,
Divinul nostru nevăzut patron?
Îşi potcoveşte caii Apollon,
Ori ce să fie-acest incendiu mare?...

Tot mai compacţi ies aburii acum,
Dar flăcările cresc acum mai vii şi ele,
Din ce în ce tot cerul îl câştigă…

Şi iată, că prin nourii de fum,
Ca un simbol al Marii Negre,
Răsare-o uriaşă,mămăliga!
Nisipul fin purtat de vânt
Si valuri usor spumegând,
Un alb pescarus în zbor,
O briza ce adie usor,

Un rasarit de soare,
Ce iese usor din mare,
Iar scoica de pe mal,
E luata usor de-un val.

Caldura soarelui de vara,
De dimineata pâna-n seara,
Te-mbie ca sa pleci la mare
Sa te bronzezi apoi la soare.

Si când e vremea de plecare,
Stii ca îti va fi dor de mare,
Dar pan' la anu' n-ai ce face,
Chiar daca marea mult îti place.