Poluarea alimentelor cu plumb

Sursele de contaminare cu plumb a produselor alimentare sunt multiple :

a)    Insecticidele care conţin plumb, ca arseniatul de plumb, utilizat în pomicultură şi viticultură, ;

b)    Utilajele, recipientele şi conductele confecţionate din plumb sau acoperite cu staniu plumbifer;

c)    Aliajele bogate în plumb (pînă la 70-80% plumb) cu care se lipesc ustensilele de bucătărie, vasele din tablă şi falţul longitudinal al cutilor de conserve;

d)    Foiţele de staniol cu conţinut de 1-10% plumb, folosit la ambalarea alimentelor;

e)    Smalţul vaselor de pământ, obţinut artizanal prin topirea la temperaturi înalte a unui amestec de dioxid de siliciu (nisip) cu oxizi de plumb (litargă);

f)      Mediul poluat (aer, apă, sol) din zonele industrializate (industria metalurgică, fabricile de acumulatoare, industria termoenergetică care foloseşte combustibilii fosili), şi cu intensă circulaţie de autovehicule (tetraetilul de plumb folosit ca aditiv în benzină);

g)    Surse accidentale.

Căile de contaminare :

a)    Impurităţile din sol, apă, aer ajunse pe suprafaţa produselor vegetale vor fi absorbite de plante şi diseminate sau concentrate în anumite zone : tuberculi (arsen, seleniu, molibden, stibiu, crom), frunze (seleniu, plumb, stibiu, mercur, molibden) sau fructe (molibden, nichel), astfel produsele vegetale din zonele poluate cu plumb sau de la marginea şoselelor pot concentra de 8-10 ori mai mult plumb faţă de produsele vegetale din zonele nepoluate.

b)    Procesele de coroziune de la nivelul utilajelor şi ambalajelor rămâne şi astăzi o problemă importantă cu toate eforturile care s-au făcut în scopul asanării ei.

Majoritatea ţevilor din instalaţiile sanitare sunt făcute încă din plumb. Apele cu duritate mare corodează aceste ţevi neglijabil datorită formării unei pelicule izolatoare de săruri insolubile de plumb, problematice sunt apele cu duritate mică care pot coroda ţevile făcînd să crească concentraţia de plumb de 10-30 ori (1-4 ppm). Apele bogate în dioxid de carbon cresc coroziunea, concentraţia de plumb ajungînd la 4-8 ppm fapt care a determinat interzicerea fabricării capetelor de sifon din acest material şi utilizarii ţevilor de plumb în instalaţiile de înbuteliere a apelor minerale şi carbogazoase. Soluţiile de clorură de sodiu şi acizi alimentari (tartric, lactic, citric, acetic, maleic, galic) accelerează procesul de solubilizare a plumbului din înăditurile sau chiar simplele lipituri ale utilajelor care prelucrează alimentele acide (bere, sucuri, vin, ţuică), concentraţia plumbului ajungînd în timp scurt la 5-10 ppm. Folosirea staniului plumbifer ca material de protecţie a ambalajulor de fier sau cupru constitue o altă sursă, iar mărirea concentraţiei de plumb în acest aliaj (pînă la 30%) convenabilă tehnologic şi economic duce la o contaminare puternică cu plumb (5-100 ppm) a alimentelor acide sau bogate în sare. În consecinţă se solicită ca materialul de cositorire folosit pentru protecţia ambalajelor, rezervoarelor sau utilajelor din industria alimentară să nu depăşască 0,5 sau maximum 1% plumb, iar staniul folosit la cositorirea tablei destinate confecţionării cutiilor de conserve să conţină plumb sub 0,4%.

c)    La glazurarea oalelor de pământ obţinută prin topirea nisipului (dioxidul de siliciu) cu oxizi de plumb la temperatura de 1200 grade C, nu se respectă proporţia de nisip/oxizi de plumb în sensul creşterii concentraţiei de oxizi şi obţinerea unei glazuri mai strălucitoare la temperaturi de ardere mai mici, dar care este mai puţin stabilă la coroziunea acidă datorită excesului de oxizi nelegaţi de siliciu uşor solvabili în alimentele acide. De exemplu s-au găsit 7-8 ppm în iaurt, 20-30 ppm în alimentele preparate prin adaos de oţet. 

d)    Poluarea accidentală are ca origine de obicei :

·        Utilizarea unor aditivi alimentari care conţin plumb (talc, diverse soluţii acide, acizi organici, etc.)

·        Arseniatul de plumb pesticid stabil şi insolubil, cu remanenţă mare , folosit în concentraţii destul de mari 125 mg/m2 în agricultură, la stropirea strugurilor. Mustul obţinut din aceşti struguri conţine 10-20 ppm plumb provenit din arseniat, dar vinul pierde acest metal din soloţie prin cuplare cu proteine (decantare) şi insolubilizare ulterioară. De aceea folosirea arseniatului de plumb este interzisă la noi în ţară ca şi în multe alte ţări.

·        Combustia materialului lemnos obţinut la demolări şi care a fost vopsit cu vopsea pe bază de plumb.

·        Vînatul care conţine alice de plumb

·        Falsificarea boielei de ardei roşu cu diverşi oxizi de plumb.

 

Efecte asupra sănătăţii

          Sărurile de plumb ajunse în stomac sunt în parte solubilizate de sucul gastric, dar absorţia la nivelel stomacului, duodenului, intestinului subţire este de numai 10% din cantitatea ingerată (la copii atinge nivelul de 25-50%), la nivelul colonului fiind practic nulă. Un conţinut ridicat de glucide, proteine, calciu, fier, fosfaţi, seleniu, iod, agenţi de chelare, vitamina C, PP în alimentaţie interferează cu absorţia reducănd-o. Dacă capacitatea de eliminare a principalilor emunctori (rinichiul, saliva, bila)  de cca. 1mg/zi este mai mică decît capacitatea de absorţie apare intoxicaţia cronică cu plumb (saturnismul).

          Primele modificări au loc la nivel celular si apar la concentraţii mici de plumb şi se caracterizează prin :

a)    Blocarea unor funcţii enzimatice şi a radicalilor –SH, cu consecinţe asupra proceselor de oxidare celulară (prin inhibarea NAD+ şi NADP+), asupra metabolismului porfirinelor,.

b)    Tulburarea metabolismului hemoglobinei şi acumularea în hematii a granulaţiilor bazofile şi a corpusculilor Heinz, scurtarea duratei de viaţă a hematiilor (de 1-4 ori) .

c)    Modificări histopatologice la nivelul miocardului .

d)    Scăderea activităţii miouin-ATP-azei din fibra musculară  duce la scăderea până la dispariţia scindării ATP-ului, afectând astfel sursa de energie necesară activităţii miofibrilelor, cu consecinţe uneori grave la nivelul cordului.

Din cauza absorţiei reduse (la persoanele cu hipoaciditate scade şi mai mult), sunt foarte rare cazurile de intoxicaţie acută sau subacută, dar apar intoxicaţiile cronice datorită efectului cumulativ. Plumbul se depozitează în ficat şi oase, în special în epifizele oaselor lungi (cca. 90%). Un aport de 2-3 mg/zi după unii autori chiar 1mg/zi pentru adult poate provoca tulburări generale:

·        Iniţial manifestările sunt necaracteristice: indispoziţie, astenie, slăbire, dureri articulare şi musculare, diferite tulburări digestive.

·        Dacă aportul se menţine, tulburările se accentuează, plumbul acţionînd asupra:

1.    Tubului digestiv şi se manifestă prin : anorexie, vărsături, colici abdominale, lizereu gingival caracteristic, chiar ulcer gastric.

2.    Sistemului nervos manifestat prin : irascibilitate, insomnie, ameţeli, cefalee, tulburări de dezvoltare intelectuală, exagerarea reflexelor, pareze (sau chiar paralizie antebrahială) ale extensorilor degetelor şi pumnului, tulburări senzoriale şi chiar encefalopatie gravă.

3.    Sistemului osteo-articular caracterizat prin : artralgii, mialgii, crampe musculare,putând ajunge până la necroză osoasă.

4.    Aparatului cardiovascular şi renal prin perturbarea activităţii sistemului renină-angiotensină (HTA) , modificarea metabolismului colesterolului , suferinţă coronariană, nefrită cronică azotemică.

5.    Sistemului endocrin cu impact negativ asupra fertilităţii.

6.    Mecanismelor imunologice şi umorale determinînd anemie cu reticulocitoză, disproteinemie, hipercoproporfirinurie, creşterea excreţiei de acid delta-aminolevulinic.

Toate acaste manifestări caracterizează saturnismul clinic. În tările dezvoltate, cu trafic auto intens s-a pus în evidenţă ”saturnismul infraclinic” determinat de emisia de tetraetilul de plumb din gazele de eşapament având efecte negative asupra dezvoltării copiilor care prezintă o sensibilitate neurologică particulară şi o mucoasă intestinală mult mai permeabilă pentru plumb decât adulţii. În general copiii sunt mult mai sensibil decât adulţii, expunerea excesivă determinând la aceştea alterări renale mai puternice, iar encefalopatia saturnină producând modificări cerebrale ireversibile.

 

Norme legislative

Într-un document OMS se menţionează că aportul alimentar de plumb măreşte mult mai mult plumbemia decît poluarea aeriană din care cauză se acordă o atenţie deosebită acestei căi. Pentru metale grele comitetul mixt FAO/OMS de experţi pentru aditivi alimentari a recomandat să se renunţe la noţiunea de “doză zilnică admisibilă” şi să se introducă aceea de “doză săptămînală tolerabilă temporar”. Cantitatea de plumb ingerată admisă de FAO/OMS ca doză tolerabilă este de 3mg/zi.

Limitele admise de plumb în alimente, conform normelor Ministerului Sănătăţii din ţara noastră (în mg/kg) sunt:

·        0,1 în grăsimi alimentare, băuturi alcoolice nedistilate şi băuturi alcoolice industriale

·        0,2 în lapte

·        0,3 în băuturi alcoolice naturale distilate şi băuturi răcoritoare

·        0,4 în brînzeturi topite

·        0,5 în carne, peşte sărat, ouă, pâine şi produse de panificaţie, suc de roşii, compoturi, nectaruri, suc pasteurizat de fructe, produse de cofetărie.

·        0,6 în brânzeturi.

·        0,75 în marmeladă, gemuri, dulceţuri, sirop

·        1 în mezeluri, conservede carne şi legume, bulion de roşii, sosuri picante, must de struguri concentrat, legume şi fructe deshidratate, supe concentrate, produse zaharoase, cacao, ciocolată.

·        1,5 în conserve de peşte, pastă de tomate, pastă şi concentrate de fructe.

Conţinutul de plumb admis în conservele alimentare variază în funcţie de legislaţia fiecărei ţări, astfel:

·        în Marea Britanie doza admisă pînă în 1975 a fost de2mg/kg, fiind apoi redusă la1 mg/kg.

·        în Elveţia conţinutul de plumb a fost limitat la 0,5

·         în Japonia la 0,4

           Codex  alimentarius afixat limita maximă admisă la 0,3 ppm, dar unii autori consideră că nu trebue depăşită limita de 0,1 ppm. Există o orientare generală dea reduce cantitatea de plumb în băuturile nealcoolice la limita de maximum 0,2 mg/kg deoarece acestea sunt consumate de copii, bătrîni şi bolnavi.

Un comentariu:

Maria spunea...

In care documente OMS sunt prevazute limitele acestea pentru plumb, in special pentru branzeturi? M-ar interesa sa stiu. Pentru carne limita este mlt mai mica de 0.5 mg/kg conform Dir UE 1881, dar acolo ne sunt limite prevazute pentru produse lactate, doar pentru lapte si grasimi din lapte. Multumesc.