Stefan cel Mare si turcii

Un ostean vine in goana la Stefan cel Mare. 
- Maria Ta, Maria Ta, vin turcii!!! 
- Cati sunt, ostene?? 
- 1000 de turci. 
- Bine, adu-mi camasa mea rosie, ca daca sunt ranit in lupta sa nu vada ostenii sangele si sa lupte in continuare. 
Pleaca Stefan la lupta, castiga batalia. 
A doua zi: 
- Maria Ta, Maria Ta, vin turcii!!! 
- Cati sunt? 
- 5000 de turci. 
- Adu-mi camasa rosie sa nu vada ostenii mei sangele, daca sunt ranit in batalie. 
Stefan castiga lupta si de data asta. 
A treia zi: 
- Maria Ta, Maria Ta, vin turcii!! 
- Cati sunt, ostene? 
- Multi, Maria Ta, cata frunza si iarba, peste 10 000 de turci. 
- Bine, adu-mi camasa mea cea rosie si pantalonii mei maro. 
Stefan cel Mare, după o bătălie crâncena, reuseste sa scape cu viata, împreuna cu un mic grup de osteni. Pe urmele lor oastea otomana, câta frunza si iarba. În depărtare se vede o pădure. Stefan: 
- În pădure! 
Când ajung în pădure, Stefan comanda: 
- Toata lumea sus în copaci! 
Peste o leaca de vreme, ostenii în copaci, agătati de craci, încep sa se nelinistească: 
- Mai stăm asa, Măria Ta?! 
- Mai stati mă, ca abia acum întră turcii în pădure! 
Peste un timp, iară: 
- Sa mai stăm, Măria Ta? 
- Mai stati, mai stati ca acuma trec pe sub noi! 
- Da', Măria Ta,... dar măcar caii putem sa-i lăsam jos?! 

Niciun comentariu: