Sunt un soldat in armata cunoasterii.Mi-e sete de dreptate, de adevar si le caut in tot universul!

vineri, 23 ianuarie 2009

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care realizeaza schimburile gazoase dintre organism si mediu, având rolul de a prelua oxigenul din aer si de a elimina dioxidul de carbon din organism, deoarece toate celulele necesita oxigen si genereaza dioxid de carbon. Din structura aparatului respirator fac parte plamânii – organe pereche, aflate în cutia toracica, la nivelul carora se realizeaza hematoza (în alveole) – si caile aeriene, prin care aerul este condus în si din plamâni. 

Respiratia 
Valori normale:
  • Nou-nascuti = 40 – 45/min
  • Copii = 20 - 30/min
  • Adulti = 14 - 18/min
Masurarea frecventei respiratorii se face timp de un minut având mâna asezata pe toracele pacientului, si numarând expansiunile toracice fara ca pacientul sa constientizeze acest lucru. 

Evaluarea primara

Evaluarea primara reprezinta prima etapa în managementul oricarui pacient cu functii vitale instabile si trebuie parcursa complet în maxim 30 de secunde. Aceasta evaluare presupune:
  • Singuranta victimei si a salvatorului
  • Evaluarea starii de constienta
  • Asigurarea libertatii caii aeriene
  • Evaluarea respiratiei
  • Evaluarea circulatiei
1. Siguranta victimei si a salvatorului 
Salvatorul nu va patrunde într-un mediu care i-ar putea periclita viata, decât în urma unor masuri de siguranta, eventual în prezenta persoanelor care sunt instruite în acest sens (pompieri, politie). Pe de alta parte, victima trebuie scoasa cât mai repede dintr-un astfel de mediu. 

2. Evaluarea starii de constienta 
Se realizeaza rapid, dupa schema AVPU. 
A – pacient alert = pacient constient, cooperant 
V – pacient care raspunde la stimuli verbali = pacientul va fi scuturat usor de umeri, adresându-i-se intrebari simple: “cum te numesti?”; “câti ani ai?”; “unde locuiesti?” 
P – pacient care raspunde la stimul dureros (Pain) = se va ciupi de brat sau alta zona (mamelon, regiune supraclaviculara) pentru a observa reactia la durere. 
U – pacient neresponsiv (Unresponsive) 

3. Evaluarea si asigurarea libertatii caii aeriene 
Pentru eliberarea caii aeriene, se realizeaza:
  • Hiperextensia capului si ridicarea barbiei.
  • Controlul vizual al cavitatii bucale.
În caz de traumatism, pentru a nu se produce leziuni ale coloanei cervicale si maduvei spinarii, NU SE VOR EFECTUA HIPEREXTENSIA CAPULUI SI RIDICAREA BARBIEI. Singura manevra PERMISA este subluxatia mandibulei: cu palmele de o parte si de alta a capului victimei, se tractioneza mandibula spre anterior cu ajutorul degetelor 2 – 5 sprijinite de ramurile mandibulare, iar în acelasi timp se deschide gura cu cele doua police aflate la nivelul barbiei. 

4.Evaluarea respiratiei 
Tinând caile aeriene deschise, PRIVESTE, ASCULTA si SIMTE respiratiile normale nu mai mult de 10 secunde. 

5. Evaluarea circulatiei 
Se realizeaza prin cautarea pulsului central timp de maxim 10 secunde. La adult se prefera palparea pulsului carotidian, iar la copilul sub 1 an – cel brahial, deoarece are gâtul scurt si gros si este dificil de gasit pulsul carotidian. 

NU SE PALPEAZA PULSUL LA AMBELE CAROTIDE SIMULTAN!

Urmând acest protocol de evaluare primara, cu durata de maxim 30 secunde (evaluarea starii de constienta – 10 secunde, evaluarea respiratiei – 10 secunde, evaluarea circulatiei – 10 secunde), salvatorul va putea sa aprecieze gradul deteriorarii functiilor vitale ale pacientului. 

Pacientul se poate afla în una din urmatoarele situatii:
  • Responsiv, constient.
  • Alterarea starii de constienta mergând pâna la coma profunda.
  • Stop respirator (dupa deschiderea caii aeriene, pacientul are puls dar NU respira).
  • Stop cardio-respirator (dupa deschiderea caii aeriene, pacientul NU are puls si NU respira).

Niciun comentariu:

 
Director Web Euroghid

Christian B. Date 25.07.2008 Bucuresti Romania