ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR

Aparatul circulator este format din cord, organul central care pompeaza sângele - si un sistem închis de vase, format din artere - capilare - vene. 
Inima este un organ musculos, cavitar, tetracameral. Structural, este un muschi striat, cu proprietati functionale comune si altor tesuturi, dar si cu proprietati specifice. 
Propulsarea sângelui este asigurata de contractia ventriculara, cea mai mare importanta revenind ventricului stâng; sângele este împins la fiecare contractie, dar curge în curent continuu, datorita elasticitatii peretilor arteriali. 
Peretii arterelor opun rezistenta, ceea ce face ca sângele sa fie sub o anumita tensiune, denumita tensiune arteriala (TA)
TA variaza în functie de vârsta, sex, ora din timpul zilei si gradul de activitate. 
Valorile crescute reprezinta hipertensiunea, iar cele scazute - hipotensiunea

Valori normale:
  • La copii si tineri: 90 - 110 / 60 - 70 mmHg;
  • Adult: 120 - 130 / 70 - 80 mm Hg.
Cu fiecare contractie este împins în aorta un val de sânge, care izbeste sângele existent în vas si se propaga ca o unda, dând pulsul

Valori normale ale pulsului:
  • adult: 60 - 80 / minut;
  • copil: 90 - 100 / minut;
  • nou nascut: 130 - 140 / minut

Hemoragiile

Hemoragia reprezinta scurgerea sângelui în afara sistemului vascular printr-una sau mai multe plagi (rani). 
Dupa tipul vasului lezat poate fi:
  • arteriala
  • venoasa
  • capilara
Dupa cantitatea de sânge pierdut, hemoaragia poate fi:
  • mica: se pierde o cantitate de sânge de pâna la 500 ml; tensiunea arteriala si frecventa cardiaca se mentin în limite normale.
  • medie: se pierd 500 - 1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne: agitatie, ameteli în ortostatism, tegumente palide, reci, TA sistolica > 100 mm Hg, AV <>
  • mare: cantitea de sânge pierduta - 1000 - 1500 ml, iar semnele clinice sunt urmatoarele: paloare, transpiratii reci, tahicardie si hipotensiune arteriala (TAs <>
  • foarte grava: pierderi de sânge de peste 1500 - 2000 ml, TA <>

Hemostaza

Hemostaza reprezinta oprirea curgerii sângelui, fie spontan, prin reactie locala a organismului (hemostaza spontana), fie provocata, prin diferite gesturi terapeutice (hemostaza terapeutica). Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva. 

Hemostaza provizorie:
  • compresia digitala
  • pansamentul compresiv
  • garoul
Puncte de compresie:
  • Pentru plagile superficiale de la nivelul fetei se comprima artera temporala superficiala, anterior de tragus.
  • Pentru hemoragiile din teritoriul arterei faciale, compresie la nivelul mandibulei.
  • Pentru plagile umarului, se comprima artera subclavie, pe prima coasta, prin plasarea degetelor în fosa supraclaviculara, înapoia claviculei.
  • Pentru hemoragiile faciale sau ale calotei craniene, se face compresie pe carotida primitiva, situata între marginea anterioara a muschiului sternocleidomastoidian si linia mediana a gâtului. NU SE FACE COMPRESIE SIMULTANA PE AMBELE CAROTIDE SI NU SE APLICA GAROU!
  • Pentru membrul superior se comprima artera axilara, prin apasare în axila, sau artera brahiala, pe fata interna a bratului, în santul bicipital intern.
  • Pentru leziunile aortei si arterelor iliace, se face compresia cu pumnul a peretelui abdominal, pâna la coloana.
  • Pentru plagile arterei femurale se comprima artera în triunghiul Scarpa, cu cele doua police suprapuse si cu palmele cuprinzând grosimea coapsei sau se procedeaza ca pentru artera iliaca.
  • Pentru hemoragiile de la nivelul gambei sau piciorului se comprima artera în fosa poplitee. Membrul inferior lezat se va mentine pe un plan mai ridicat fata de restul corpului.
Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostaza provizorie; se utilizeaza pansamente sterile puse direct pe rana si comprimate ferm cu podul palmei.

Aplicarea garoului se foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu se poate controla prin alte metode. 

Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata etc. Garoul, odata cu oprirea sângerarii, produce oprirea circulatiei sângelui în portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe care se noteaza obligatoriu urmatoarele date: nume, prenume, ora exacta a aplicarii garoului. Dupa fiecare 20 – 30 minute se slabeste putin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent. Ridicarea garoului se face doar în conditii de spital sau de personal competent.

Niciun comentariu: