Ce sunt virusii?

Prin virusul unui calculator se înţelege un program care se poate cupla la alte programe (îşi face singur copii). Aceste programe de dimensiune relativ mică în continuare vor efectua anumite operaţii nedorite, spre exemplu formatarea (ştergerea) unui disc. Operaţiile sunt efectuate foarte repede, de obicei nu se afişează nici un fel de mesaje şi de aceea utilizatorul nici nu observă ce se întâmplă cu calculatorul. 
Un virus poate altera un fişier, adică îi schimbă structura astfel încât nu mai poate fi utilizat, sau îl poate infecta, adică se include în componenţa lui şi în anumite condiţii începe să lucreze. Un program ce conţine un virus este denumit virusat sau infectat.
Viruşii ajung într un calculator atunci când copiaţi fişiere de pe un alt calculator (via dischete), când preluaţi fişiere din Internet, în general prin transferul de date între două două sisteme, dintre care cel sursă posedă date infectate.
Unii viruşi sunt programaţi să monitorizeze data sistemului şi să acţioneze numai la o anumită dată (de exemplu, Michelangelo se activează în ziua de 6 Martie, ziua de naştere a marelui artist italian) sau în momentul când sunt îndeplinite anumite condiţii de sistem (de exemplu, Stoned se activează la fiecare a opta bootare). Până la îndeplinirea condiţiilor de activare, aceşti viruşi nu atacă sistemul, ci doar se înmulţesc infectând şi alte programe.
Atâta timp cât numărul de fişiere infectate este relativ mic, prezenţa lor în calculator practic nu se observă. Dar după o perioadă de timp, unele programe încetează să mai lucreze iar altele încep să lucreze incoerent şi afişează pe ecran diferite mesaje neînţelese. În acest moment majoritatea programelor utilizate mai frecvent sunt deja infectate, chiar mai mult, este posibil ca unele programe infectate să fie transmise şi altor calculatoare.
Denumirea de virus a fost folosită pentru prima dată în literatura de specialitate de expertul american Fred Cohen (în 1983), care a atras atenţia asupra unor programe care au două caracteristici tipice:
• Sunt capabile să realizeze copii după ele însele (se reproduc) şi să infecteze alte programe prin includerea codului lor în noile programe care devin gazde;
• Sunt capabile să execute o acţiune definită, în particular să distrugă alte programe.
Programul virus trebuie să fie de dimensiuni reduse ca să nu fie observat. De aceea, programele virus se scriau la începuturi în limbaj de asamblare de către programatori calificaţi. La ora actuală se foloseşte pentru scrierea viruşilor şi limbajul C dar şi VBA (Visual Basic for Application, limbajul folosit pentru scrierea macro urilor în programele pachetului Microsoft Office). Unii programatori au făcut aceste programe în glumă, fără a şi da seama de urmări; alţii, în semn de răzbunare (de exemplu, contra firmei care l a concediat). Autorii au dat viruşilor nume răsunătoare cum ar fi: Dark Avenger, Aids, sau Thanksgiving. În orice caz, programele virus se pot răspândi la toate calculatoarele compatibile cu acele pentru care au fost scrise.
La ora actuală, pe lângă termenul clasic de virus, din categoria programelor care produc efecte nedorite fac parte şi următoarele:
• Vierme – program care şi creează copii pe alte calculatoare într o reţea. De exemplu Explore-Zip care se retransmite ca un ataşament de mail aparent arhivat. Acesta a distrus o mulţime de PC uri în iunie 1999.
• Cal troian – program care execută o acţiune mascată. Se ascunde, de regulă, într o funcţie atractivă, care să determine utilizatorul să l lanseze. De exemplu, pretinde a fi un accesoriu sau un update la un driver.
• Backdoor – un cal troian care permite accesul unui hacker la un alt calculator prin intermediul Internetului (sau a oricărei reţele TCP/IP). Este construit din două componente: server şi client. Serverul trebuie pornit pe calculatorul ce urmează a fi spionat. Prin client, hackerul controlează de la distanţă calculatorul victimei.
• Hoax – fals avertisment cu privire la programe sau mail uri presupus periculoase.

Se poate suspecta că un calculator a fost infectat, dacă prezintă una sau mai multe din simptomele următoare:
• Încărcarea programelor în memorie, pentru execuţie, durează mai mult decât la utilizarea anterioară. Operaţiile care solicită intens accesul la memorie devin lente.
• Spaţiul ocupat de fişiere pe hard disk creşte foarte mult, creşte dimensiunea fişierelor (virusul se ataşează acestora).
• Se produc accese nejustificate ale dischetei sau hard disk ului.
• Se semnalează erori de protecţie la scriere nejustificate (virusul accesează discheta pentru a scrie pe ea).
• Apar caractere ciudate în lista de fişiere a unui director (virusul se auto stochează într o zonă de date a discului, deghizându se într un fişier).
• Pe monitor, apar mesaje ciudate (virusul Stoned afişează mesajul Your PC is stoned, virusul One Half afişează mesajul Dis is one half).
• Anumite programe se blochează sau pur şi simplu nu mai rulează (virusul strică fişierul executabil).
• În fişiere document sau în bazele de date, apar caractere ciudate în locul informaţiilor memorate (virusul strică fişierele cu date).

Într un top al celor mai răspândiţi 10 viruşi, publicat de revista CHIP în numărul 1 din 2000, pe primul loc s-a situat virusul Melissa. Acesta este primul exemplu de succes al unui virus care se răspândeşte activ prin Internet. El se transmite primelor 50 de adrese de mail, pe care le găseşte în agenda Outlook. La 26 martie 1999 s a răspândit cu o viteză uluitoare, ca nici un alt virus înaintea sa, prin Internet. Virusul de macro se găseşte într un document Word, activându se la deschiderea acestuia. Melissa nu are o funcţie distrugătoare, dar a condus în multe firme la supraîncărcarea serverelor de mail.
Deşi este plasat doar pe locul 4, în topul viruşilor, virusul CIH este primul care atacă programul BIOS, paralizând astfel hardware ul. În plus, o parte a hard disk ului este suprascrisă astfel încât un megabyte este distrus, iar restul devine inaccesibil. Pentru recuperarea datelor există programul MRECOVER (http://members.xoom.com/monirdomain). O variantă a acestui virus se activează la 26 aprilie, altele la 26 a fiecărei luni. Autorul lui este studentul în informatică de 23 de ani, din Taiwan, Chen Ing Hau.
Modul de acţiune al viruşilor
Procedeul clasic de infectare constă în următoarele: după rularea programului purtător de virus, secvenţa de cod a virusului rămâne rezidentă în memorie. Lansarea unui nou program în executie nu se face direct, ci prin controlul instrucţiunilor programului virus. În acest fel noul program lansat va fi modificat, secvenţa de virus se înscrie la începutul sau sfârşitul său, modificându i lungimea. Programul astfel modificat, cu secvenţa de virus încorporată, este salvat pe suportul magnetic de pe care a fost lansat. Astfel acest program devine un nou purtator de virus. Analog, o nouă lansare a acestui program reproduce fenomenul descris anterior. Atunci când se decuplează calculatorul, se elimină codul rezident din memorie, dar programul infectat va încărca din nou codul respectiv în memorie. Astfel secvenţa de virus şi procesul se repetă. Repornirea la cald (Ctrl+Alt+Delete) nu asigură şi ştergerea memoriei, deci nici eliminarea virusului. Programul de virusare poate să afecteze şi un întreg director sau un întreg disc. Dacă se lansează în executie un program din directorul sau discul respectiv, atunci se vor virusa dintr o dată toate programele de pe suportul magnetic respectiv. Infectarea este un proces exponenţial.
Cele mai vulnerabile sunt fişierele executabile (cu extensia .EXE sau .COM); predilecţia infectării acestor fişiere se datorează faptului că ele conţin coduri executabile, deci posibilitatea răspândirii virusului este foarte mare. O generaţie mai nouă de viruşi deosebit de răspândiţi şi de neplăcuţi sunt viruşii de macro, care infectează documentele Word sau Excel (de exemplu, Word Concept, Nuclear sau DMV).

În functie de tipurile distrugerilor provocate în sistem, viruşii pot fi clasificati în trei categorii:
1. Viruşii care determină blocarea sistemului. Acest virus distruge doar programul purtător.
2. Viruşii care nu provoacă distrugeri de programe, dar incomodează sau fac uneori imposibil lucrul pe calculator. Pot să apara următoarele fenomene:
• Reinitializarea aleatoare a calculatorului;
• Încetinirea vitezei de lucru;
• Blocarea tastaturii;
• Afisarea unor texte;
• Modificarea generatorului de caractere.
3. Virusii care afectează nu numai programele infectate ci întregul calculator. Ei distrug tabela de partiţionare a discului, modifică tabela de alocare a fişierelor, modifică informaţiile din directorul rădăcină, formatează discul, distrug sectorul de boot sau şterg informaţiile unui director.
Detectarea şi eliminarea virusilor
Fiecare virus conţine un mecanism de autorecunoaştere. În felul acesta se poate evita contaminarea repetată a aceluiasi fişier, cu acelaşi tip de virus. Dacă un virus nu se autorecunoaşte el este foarte uşor de descoperit, deoarece prin includeri repetate în acelaşi program, lungimea programului infectat creşte continuu până când lungimea devine prea mare. În acest caz sistemul de operare afişează mesajul "Program too big to fit în memory" şi execuţia este abandonată.
Mecanismele de autorecunoaştere sunt diferite, cel mai simplu este însă semnătura virusului. Prin semnătură se înţelege un şir de caractere hexazecimale specific virusului, şir care nu apare (cu mare probabilitate) în altă parte. Semnătura este deci diferită de la virus la virus, are lungime variabilă care de regulă nu depăşeşte 80 de octeti.
De exemplu virusul cunoscut sub numele FU MANCHU, codificat FU, are semnatura "72454D484F72", codul are lungimea 2086 octeti, se instalează la începutul fişierelor de tip .COM şi la sfârşitul fişierelor de tip .EXE şi provoacă reîncărcarea aleatoare a sistemului la cald (adică prin Ctrl+Alt+Delete).
Înainte de a infecta un nou fişier, virusul testează dacă semnătura sa este prezentă în corpul fişierului la care urmează să fie cuplat. Dacă semnătura există, atunci procesul de contaminare nu mai are sens (ar creşte prea repede dimensiunea programului), şi este abandonat.

Algoritmul de funcţionare al unui program ce conţine virus este următorul:
1. Încărcarea şi lansarea programului virusat.
2. Salt din program la secvenţa de virus care preia controlul.
3. Verificarea condiţiilor de distrugere. Dacă condiţiile sunt îndeplinite, se trece la pasul 6, în caz contrar se continuă cu pasul 4.
4. Dacă virusul nu este în memorie, atunci se instalează rezident pentru a infecta noi programe.
5. Se execută programul original. Virusul rămâne în memorie şi se trece la pasul 7.
6. Se execută distrugerile conform secvenţei de program a virusului. În funcţie de rezultat, calculatorul poate fi folosit sau nu în continuare.
7. Se redă controlul sistemului de operare.

Mulţi programatori şi organizaţii victime ale răspândirii viruşilor elaborează programe proprii de detectare şi eliminare a acestora. Practic, pentru toţi viruşii cunoscuţi există deja programe care îi detectează şi elimină. Procesul de detectare a viruşilor se bazează pe recunoaşterea semnăturii. În cazul în care se detectează semnătura unui virus cunoscut se va raporta existenţa acestuia. Dacă se cunosc tipurile de fişiere care pot fi infectate cu un anumit virus, procesul de detectare poate fi mărginit doar la acestea.
Programele de eliminare a virusului ca şi programele de detectare verifică toate fişierele. În cazul în care s a găsit un fişier infectat se încearcă efectuarea operaţiei inverse procesului de infectare, se încearcă refacerea stării iniţiale a fişierului. Nu toate fişierele infectate pot fi refăcute. Fişierele care nu pot fi refăcute devin inutilizabile şi de regulă se elimină.
Operaţiile care se execută în scopul detectării viruşilor şi refacerii fişierelor sunt specifice fiecărui virus. De obicei fiecare program detectează şi lichidează mai mulţi viruşi cunoscuţi, dar nu poate fi scris un program care ar detecta şi lichida orice virus. De aceea, fiecare utilizator trebuie să fie conştient de faptul că maşina sa poate fi infectată oricând de un virus care nu este detectat de programele antivirus care le foloseşte.
Programe de protecţie antivirus
Motivul care a făcut posibil fenomenul virusului de calculator îl reprezintă lipsa mijloacelor eficiente de protecţie contra acceselor neautorizate. În legătură cu aceasta, diverse firme şi programatori au început să elaboreze programe care să reducă acest neajuns. 
Aceste programe se află permanent în memoria calculatorului (sunt rezidente) şi interceptează orice acţiune suspectă din partea programului în execuţie (acţiuni specifice viruşilor). Printre acţiunile suspecte sunt considerate şi următoarele:
• Modificarea fişierelor .EXE şi .COM;
• Scrieri directe pe disc (la adrese absolute);
• Formatarea discului;
• Utilizarea unor programe rezidente.

La orice încercare de a efectua astfel de acţiuni, pe ecran apare un mesaj care comunică acţiunea solicitată şi care program o solicită. Utilizatorul poate permite executarea ei sau o poate interzice.

Modul de protecţie antivirus descris mai sus are o mulţime de neajunsuri:
• Programul antivirus, fiind încărcat rezident în memoria operativă, micşorează volumul de memorie accesibilă utilizatorului;
• Pot fi cazuri în care un program are de efectuat multe operaţii "suspecte" şi utilizatorul va trebui de fiecare dată să le confirme, fapt care măreşte timpul de execuţie al programului;
• Există viruşi care nu sunt detectaţi de programele antivirus rezidente.

Avantajul acestei metode constă în faptul că viruşii se detectează în etapa iniţială de infectare, când încă n au reuşit să se înmulţească sau să strice ceva pe disc. 
Majoritatea programelor antivirus pot fi întrerupte la comanda utilizatorului (de exemplu, în cazul în care un program are nevoie de multă memorie). De aceea se recomandă folosirea programelor antivirus rezidente în mod permanent sau tot timpul cât acest lucru este posibil. Comanda de lansare a programului antivirus poate fi inclusă în fişierul AUTOEXEC.BAT (sub DOS) sau în folderul StartUp (sub Windows). În cazul executării unor programe care cer multă memorie operativă, programul antivirus poate fi oprit, apoi lansat din nou. Dacă sunt indicii că în lipsa antivirusului programele care s au executat puteau fi infectate, se recomandă reîncărcarea sistemului de operare şi executarea unui program de detectare a viruşilor.

Pentru a putea alege un program antivirus cât mai bun este important ca acsesta să ofere următoarele facilităţi esenţiale:
• Posibilitatea de verificare selectivă pentru discuri, directoare şi fişiere (facilitate utilă în momentul în care nu doriţi să verificaţi întreg hard disk ul ci numai directorul în care aţi salvat fişierele preluate din Internet sau de pe alt calculator).
• Capacitatea de a verifica şi dezinfecta fişiere din arhive în format ZIP sau ARJ.
• Realizarea unei verificări a memoriei şi hard disk ului înaintea instalării (lucru necesar pentru a evita instalarea pe un sistem deja infectat).
• Verificarea integrităţii fişierelor, prin intermediul sumelor de control.
• Posibilitatea de analiză euristică (facilitatea este foarte importantă în cazul viruşilor care îşi schimbă semnătura la fiecare infecţie).
• Prezenţa unei componente rezidente (TSR – task stay resident) care să verifice toate acţiunile care se execută în sistem.
• Prezenţa unui scheduler, pentru programarea unei verificări la o anumită oră şi într o anumită zi din lună.
• Lista viruşilor pe care îi poate detecta.
• Afişarea unui raport de stare în urma activităţii desfăşurate de antivirus.
• Posibilitatea de actualizare automată (prin descărcare din Internet) cu noii viruşi apăruţi şi acordarea de asistenţă tehnică.
Protecţia programelor
Este bine să instalaţi pe calculatorul dvs. mai mult de un program antivirus (de obicei două, dar nu mai mult de trei) şi să realizaţi actualizarea fiecăruia cel puţin în fiecare lună, dacă este posibil, chiar mai des.
Majoritatea utilizatorilor cunosc faptul că pentru interzicerea scrierii informaţiilor pe dischete trebuie obturată fanta respectivă. Aceasta metodă se foloseşte pentru protecţia dischetelor etalon, care conţin fişiere arhivă, programe şi date ce pot fi utilizate, dar nu se permite modificarea lor.
Chiar şi discul Winchester poate fi protejat la scriere. Acest lucru se poate realiza prin împărţirea lui în discuri logice, unele discuri logice pot fi protejate la scriere astfel încât toate fişierele pe care le conţin sunt "apărate" de modificări, în particular de infectarea cu viruşi. Protecţia la scriere poate fi instalată/dezinstalată în orice moment. Ca urmare, mai întâi se scriu fişierele şi apoi se instalează protecţia. Dacă trebuie modificate unele fişiere sau trebuie scrise fişiere noi pe disc, se scoate protecţia pentru acest timp, după care se reinstalează.

Pentru a vă proteja calculator faţă de acţiunile viruşilor este bine să respectaţi următoarele reguli:
1. Protejaţi vă dischetele la scriere când le introduceţi în calculatoare a căror integritate este suspectă.
2. Scoateţi dischetele din unitate la pornirea calculatorului.
3. Configuraţi BIOS ul astfel încât bootarea să se încerce întâi de pe discul C:.
4. Folosiţi un program antivirus bun pentru a verifica fişierele pe care urmează să le copiaţi pe o dischetă.
5. Folosiţi pentru instalarea programelor numai suporturi originale, protejate la scriere, care poartă sigla firmei producătoare.
6. Nu instalaţi software pirat, în special jocuri.
7. Folosiţi întotdeauna componentele rezidente în memorie ale antivirusului pe care îl aveţi instalat.
8. Verificaţi întregul spaţiu de stocare pe care îl aveţi la dispoziţie o dată la două săptămâni.
9. Verificaţi fişierele preluate din Internet sau printr o reţea.
10. Păstraţi la îndemână o dischetă sistem (care să conţină şi driverele mai importante).
Modul de acţiune în cazul infectării calculatorului
Utilizarea programelor antivirus permite detectarea viruşilor în etapa iniţială de infectare, când încă nu au fost infectate alte programe. În acest caz trebuie încărcat sistemul de operare de pe dischetă, şters programul infectat şi înlocuit cu unul neinfectat. Pentru a verifica că virusul nu a infectat nici un fişier, trebuie lansat de pe dischetă un program de detectare a viruşilor.
Este bine să se ştie dacă pentru virusul descoperit există sau nu programe de detectare şi eliminare. Pentru a găsi programul dorit se lansează pe rând toate programele disponibile de detectare şi lichidare a virusilor. Dacă un program dintre acestea raportează că a găsit virusul, el va fi folosit în continuare pentru a detecta toate programele infectate de pe toate discurile. Fişierele care nu pot fi refăcute în acest proces trebuie distruse.
Dischetele etalon de pe care se încarcă în aceste cazuri sistemul de operare şi programul de detectare trebuie să fie protejate fizic la scriere. Tot de pe această dischetă trebuie lansat programul antivirus. Aceste măsuri vor permite lichidarea urmărilor infectării cu pierderi minimale.
Se recomandă folosirea în permanenţă a unui program antivirus şi întreţinerea în stare funcţională a copiilor de arhivă. Programul antivirus trebuie utilizat neapărat când se lansează în execuţie un program străin despre care nu se ştie dacă este infectat sau nu. Dacă se dispune de mai multe programe de detectare a viruşilor, se recomandă verificarea oricărei dischete înainte de utilizare.
La ora actuală există un număr important de programe antivirus. Orice program care garantează siguranţa trebuie procurat şi folosit.
Programul RAV
RAV (Romanian AntiVirus) este unul din cei doi antiviruşi produşi integral în România. Nu numai că este un produs românesc, dar acest antivirus este printre puţinele care au o recunoaştere internaţională semnificativă.
Interfaţa RAV este inspirată din MS Outlook, fiind foarte uşor de utilizat, mai ales şi pentru ce este în limba română.

Avantajele oferite de programul RAV sunt:
• Detecţie precisă a peste 36 000 de viruşi dintre care aproximativ 5 000 de viruşi de macro; 
• Cele mai performante metode euristice si convenţionale de detecţie; 
• Autorii RAV7 au inventat "open architecture" - cea mai modernă arhitectură antivirus a momentului, o revoluţie în domeniu; 
• Conceptie flexibilă de tip plug-in; 
• Scanare on-demand şi on-access sub DOS şi Win32; 
• Elimină eficient viruşii cunoscuţi drept cei mai problematici; 
• Oferă informaţii structurate şi actuale despre toti viruşii detectaţi;
• Generează rapoarte detaliate asupra rezultatelor sesiunilor de scanare şi devirusare; 
• Cea mai promptă reacţie în cazul unui virus nou raportat "In The Wild" oriunde în lume, inclusiv în România; 
• Extrem de eficient în faţa viruşilor speciali ca cei de Java, PowerPoint, Corel, VBS, etc. 
• Scanează în cele mai utilizate arhive; 
• Detectează viruşi polimorfi complecşi prin tehnologie code emulation; 
• Asigură protecţie maximă împotriva infectării din Internet sau din mesaje e mail; 
• Editează joburi de scanare personale şi le salvează pentru utilizări viitoare; 
• Integrare perfectă cu cea mai populară suita de birou - MS Office 2000; 
• Poate rula verificări antivirus prestabilite, independent de prezenţa operatorului la calculator; 
• Se actualizează automat, cu frecvenţa dorită; 
• Poate izola şi trimite spre analiză şi rezolvare la GeCAD orice virus nou; 
• Peste 80 000 de linii de cod C, C++, si ASM scris cu grijă pentru a proteja munca Dvs; 
• Asigură funcţionarea perfectă în cadrul unei arhitecturi client/server, a unei solutii complexe; 
• Beneficiază de servicii profesionale de suport tehnic; 

Programul RAV dispune de mai multe module componente:
• RAV Standard – scanare la cerere pentru MS DOS; 
• RAV Professional – scanare la cerere pentru MS Windows 9x/NT workstation;
• RAV Monitor – scanare on access pentru orice tip de fişier; 
• RAV Scheduler – declanşează o acţiune a calculatorului la momente alese de utilizator; 
• RAV WebWatcher – scanare on access a oricărui fişier subiect de descărcare din Internet; 
• RAV MailDefender - scanare on access a fişierelor ataşate mesajelor e mail; 
• RAV Millenium - scanare eficientă on access a tuturor fişierelor create cu componentele pachetului MS Office 2000; 
• RAV VirInfo – oferă informaţii detaliate şi structurate despre toţi viruşii detectaţi;
• RAV Live Update – asigură gratuit actualizarea continuă a RAV Millenium via Internet;
• RAV Quarantine – poate izola şi trimite un virus nou la GeCAD spre analiză şi antidot; 
• RAV JobEditor – editează joburi de scanare personale şi le salvează pentru utilizări viitoare;
• RAV Connector – asigură securitatea fişierelor de Lotus Notes;
• RAV Client – conexiune eficientă pentru arhitectura client/server a unei soluţii complexe de securitate a datelor.

Interfaţa intuitivă face RAV extrem de uşor de folosit pentru a scana orice combinaţie de discuri/directoare/fişiere, din următorii paşi:

Pentru a scana discuri, directoare sau fişiere cu RAV
1. La pornire, RAV vă va prezenta o listă cu toate discurile aflate în sistemul dvs.
2. Executaţi una din operaţiile următoare:
• Aveţi posibilitatea de a selecta discul (sau discurile) pe care doriţi să le scanaţi făcând dublu-clic pe iconul asociat discului, în listă. Obiectele selectate (cele care vor fi scanate) vor avea şi imaginea unui ecran de radar deasupra iconului iniţial. În exemplu, se vor scana discurile C: şi D:. În continuare faceţi clic pe butonul Scanare din bara de unelte RAV şi aşteptaţi rezultatele.
• Dacă doriti să scanaţi un director, sau poate doriţi să scanaţi unul sau mai multe discuri şi unul sau mai multe directoare de pe alte discuri. RAV face şi acest lucru extrem de simplu. Tot ce trebuie să faceţi este să faceţi clic pe butonul Adaugare dir aflat sub lista discurilor. Această acţiune va face să apară o fereastră Browse folder. În această nouă fereastră puteţi să alegeţi directorul care vă interesează. Când l aţi găsit, selectaţi-l şi faceti clic pe OK. Directorul va fi adăugat la sfârşitul listei, marcat automat pentru scanare, ca in figură: Repetaţi această procedură pentru fiecare director pe care doriţi să-l scanaţi în sesiunea curentă. Când aţi terminat, faceţi clic pe butonul Scanare din bara de unelte RAV pentru a începe procesul de scanare.
Programul Norton Antivirus
Symantec a lansat la îneputul toamnei 1999, versiunea 6.0 a recunoscutului antivirus pe care îl produce, Norton Antivirus, care de altfel a fost etichetat 2000.
Interfaţa este foarte uşor de folosit chiar dacă nu este în limba română.
Are în dotare un modul de verificare a fişierelor pe care le aduceţi din Internet, un modul de protecţie e mail. Noutatea acestei versiuni este dată de posibilitatea de a înlătura viruşii prezenţi în fişiere care se află într o arhivă, chiar dacă respectiva arhivă este conţinută într o alta.

Pentru a scana discuri sau directoare cu Norton Antivirus
1. Pentru a începe o scanare, se face clic pe butonul Scan for Viruses.
2. Executaţi una din operaţiile următoare:
• Scanarea discurilor. Aveţi posibilitatea de a alege între scanarea tuturor hard discurilor, tuturor discurilor portabile (dischete sau CD uri) sau numai dischete. În continuare faceţi clic pe butonul Run Scan Now şi aşteptaţi rezultatele.
• Scanarea directoarelor. Dacă doriţi să scanaţi unul sau mai multe directore, sau poate doriţi să scanaţi unul sau mai multe discuri şi unul sau mai multe directoare de pe alte discuri, tot ce trebuie să faceţi este să faceţi dublu clic pe opţiunea Scan one or more drives or folder for viruses. Această acţiune va face să apară o fereastră Scan folder. În această nouă fereastră puteţi să bifaţi discurile şi directoarele pe care vreţi să le verificaţi. Când aţi terminat, faceti clic pe Scan, pentru a începe procesul de scanare.
• Scanarea fişierelor. Dacă doriti să scanaţi unul sau mai multe fişiere, faceţi dublu clic pe opţiunea Scan one or more files for viruses. Această acţiune va face sa apară o fereastră Scan files, în care veţi alege discul, folderul şi apoi veţi selecta fişierele de verificat (prin metodele cunoscute din Windows). În continuare se va declanşa verificarea fişierelor selectate.
În timpul procesului de verificare se afişează o fereastră privind evoluţia procesului, numărul de viruşi detectaţi şi eliminaţi, etc.

Programul SCAN
Programul SCAN a fost elaborat de firma McAfee, care este cunoscută pentru produsele sale foarte eficiente pentru prevenirea şi combaterea viruşilor calculatoarelor compatibile IBM PC. 
Programul de detectare de virus este mereu actualizat cu noile coduri de viruşi care apar şi este foarte simplu de utilizat. În continuare vom prezenta varianta printru Windows a acestui program antivirus. 
Interfaţa acestui antivirus este cam demodată deşi este foarte ergonomică şi uşor de folosit. Utilizatorii pot folosi antivirusul fie în modul Classic, recomandat celor cu mai puţine cunoştinţe, fie în modul avansat, unde se pot controla mai multe opţiuni.
Foarte bine realizat este modulul rezident, care înglobează şi un modul pentru verificarea download urilor şi unul pentru verificarea fişierelor primite prin e mail (dacă folosiţi Exchange sau Internet Mail). De asemenea, are o componentă pentru verificarea screen saver elor.
Se poate cere testarea unui disc sau a mai multor discuri. La sfârşitul testării se va raporta numărul directoarelor şi fişierelor testate. În caz de neexistenţă de virus va fi afisat un mesaj de forma "No infected items were found".
Programul SCAN este eficient şi lucrează deosebit de rapid.

Niciun comentariu: