Referat - Pestera de la Scarisoara

Pestera Ghetarul de la Scarisoara face parte din sistemul carstic Ghetar - Ocoale - Dobresti, reprezentând (alaturi de Pestera Pojarul Politei) etajul superior, fosil al acestuia. Este sculptata în calcare de vârsta Jurasic superior, dispuse monoclinal pe directia NV-SE, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghetari - Ocoale.
Lungimea totala a pesterii este de 720 m, denivelarea (negativa) fiind de 105 m. Se dezvolta pe o succesiune de fete de strat (vizibile în special în Sala Mare si în Galeria Maxim Pop); salile mari ale pesterii fiind formate la contactul dintre fetele de strat si diaclaze. Accesul se face printr-un aven de 48 de metri adâncime si 60 de metri în diametru. La baza avenului se gaseste poarta propriu-zisa a pesterii care da acces la o sala imensa, numita Sala Mare, cu un diametru de aproximativ 47 m, ce se continua spre NV cu Sala "Biserica", principala atractie turistica a pesterii. În partea de sud a Salii Mari se deschide intrarea larga de 15 m si înalta de 7 a Galeriei Maxim Pop, care dupa ce coboara 68 m se continua cu Rezervatia Mare a pesterii.
Din aceasta se urca în Catedrala, frumos concretionata si lipsita de gheata. Din Catedrala, printr-o mica "fereastra" se trece în Culoarul Coman, cel mai cald sector al pesterii (+50C), de asemenea lipsit de gheata, dar bogat în concretiuni calcitice.

Tot din Sala Mare se ajunge în Rezervatia Mica (spre nord), prin coborârea unei faleze de gheata înalta de 14 m. In sectorul nord - estic al Rezervatiei Mici se gaseste Palatul Sânzienei, lipsit de gheata si concretionat.

Principala "resursa" stiintifica si turistica a pesterii, blocul de gheata, are un volum de 75.000 m3 si o grosime medie de 16 m (forajul efectuat în februarie 2003 a ajuns la o adâncime maxima de 22,53 m). Se gaseste cantonat în Sala Mare, formând planseul acestei sali, de unde se prelungeste sub forma unor "limbi de gheata" în Rezervatia Mare, Biserica si Rezervatia Mica. În aceste trei sali, la o oarecare distanta de blocul de gheata se dezvolta stalagmite de gheata, cu dimensiuni variabile, de la câtiva cm la peste 10m (în Biserica). Spre deosebire de blocul de gheata care are are o vârsta de 3500 ani (Pop, Ciobanu, 1950), aceste stalagmite se pot topi de la un an la altul, sau chiar disparea în unele perioade (Viehmann, com. pers.).


Climatul pesterii



Ghetarul de la Scarisoara este un sistem deschis, în care variatiile climatice de la exterior se resimt si în interior, chiar daca modificate si cu oarecare întârziere.
Principalele elemente ale climatului subteran sunt: temperatura aerului, dinamica maselor de aer si regimul umiditatii aerului.
Temperatura aerului: este unul din factorii principali în geneza si dinamica formatiunilor de gheata din pestera. Toate înregistrarile de pâna în prezent arata ca modificarile termice de la exterior se resimt si în pestera. Aceste modificari se transmit diferentiat în interior, amplitudinea lor scazând pe masura ce ne departam de intrarea pesterii. În plus, transmiterea variatiilor termice în subteran se face diferentiat în functie de anotimp. Astfel temperaturile pozitive de la exterior (începând din martie) se resimt în pestera abia în luna mai, iar maximul termic de la suprafata (august) "ajunge" în pestera abia în noiembrie.Acesta este si motivul pentru care luna noiembrie este luna de "vara" a pesterii. Din contra, tempearturile negative se transmit foarte rapid în interior, în Rezervatia Mare ajungând cu o întârziere de maximum 24 h (Racovita, 1967). Minimul termic din exterior (ianuarie) se înregistreaza aproximativ în aceeasi perioada si în interior, ianuarie fiind luna de "iarna" a pesterii. Astfel între lunile extreme ale climatului subteran (noiembrie si ianuarie) se înregistreaza o diferenta în timp de doar doua luni.
În ceea ce priveste valorile de temperatura din interior, acestea se prezinta astfel:

Sala Mare

Rezervatia Mare

Coman

Min.

-6,90C

-2,60C

4,40C

Max.

0,80C

0,80C

5,40C

Dinamica maselor de aer prezinta valori diferite, în functie de anotimp:
- Vara: deoarece temperatura aerului în pestera are valori mult mai scazute decât cel din exterior, în acest anotimp nu se realizeaza schimbul de mase de aer între mediul subteran si cel extern. Exista totusi un schimb caloric între cele doua medii, datorita conductiei termice, atât dinspre roca spre aerul din pestera, cât si dinspre aerul mai cald de la gura avenului spre straturile mai reci din interior. Acest transfer termic determina o încalzire a aerului din pestera pâna la valori de 0,2 - 0.80C.
- Iarna: datorita faptului ca aerul rece are o densitate mult mai mare decât cel cald, iarna situatia este inversata fata de cea din vara. Aerul rece de la exterior "cade" în pestera, determinând racirea puternica a aerului din subteran, pâna la -130C, cu un efect remarcabil în ceea ce priveste dinamica si morfologia ghetii.
In concluzie putem spune ca schimbul de mase de aer dintre pestera si exterior se realizeaza doar iarna, în timp ce vara pestera functioneaza ca un "acumulator" de aer rece, creându-se astfel conditiile necesare pentru metinerea ghetii în subteran.
Umiditatea relativa: ca în orice sistem cavernicol, umiditatea aerului are si în aceasta pestera valori cuprinse în general între 95 - 100%. Valorile acesteia sunt influentate atât de fluctuatiile de la exterior cât si de prezenta ghetii. Asfel, iarna în cazul scaderii puternice a temperaturii la exterior, în pestera se înfiltreaza volume importante de aer rece si uscat care duc la scaderea umiditatii relative pâna la valori de 70 - 72% (Viehmann et all, 1965). Acest fenomen are repercursiuni deosebite asupra dinamicii ghetii, aereul rece si uscat determinând sublimarea rapida a ghetii. În perioadele de topire, datorita temperaturilor pozitive apa de topire se evapora determinând cresterea umiditatii relative pâna la 100%

Niciun comentariu: