MIJLOACE PENTRU ADĂPOSTIREA DE URGENŢĂ A POPULAŢIEI PE DURATĂ SCURTĂ ŞI PÂNA LA RESTABILIREA SITUAŢIEI

Dezastrele , pe lângă pierderile de vieţi omeneşti şi distrugerile masive pun adeseori problema asigurării adăpostirii ( cazării ) sinistraţilor , asigurarea hranei -, asistenţei medicale şi reintegrarea socială în timpul cel mai scurt posibil .

Administraţia publică locală este pusă brusc în situaţia de a mobiliza forţe de la instituţii publice , agenţi economici şi alte organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale şi resurse cât şi resurse financiare suficiente pentru rezolvarea unor situaţii de criză .

Gestionarea dezastrelor implică planificarea anterioară a forţelor şi mijloacelor , a logisticii acţiunilor de intervnţie pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor unor evenimente.

Desigur eficienţa realizării tuturor acestoe măsuri este condiţionată de anotimp, starea vremii , şi situaţia hidrometeorologică - situaţii în care restabilirea " post dezastru " este îngreunată sau nu .

Un alt aspect deosebit îl reprezintă tipul localităţilor din zonele afectate - urbane sau rurale , existenţa , caracteristicile şi starea căilor de comunicaţie , existenţa aglomerărilor de populaţie telecomunicaţiile , resursele etc . Gradul de pregătire al populaţiei şi formaţiunilor care intervin sunt deasemenea criterii esentiale în managementul dezastrelor.

Problematica se extinde în condiţiile anotimpului rece (iarna ) sau ploios (toamna) , când corelarea tuturor acţiunilor şi măsurilor este îngreunată .

Experienţa calamitătilor naturale , a dezastrelor în generalne arată fapyul că după produceree evenimentului comunitatea parcurge o perioadă mai lungă sau mai scurtă

( minute ,ore) de cădere psihică care se manifestă prin sentimente de panică , derută şi groază . Populaţia di zona afectată resimte dureros fenomenul poanicându-se şi aşep[tând ajutor. Este datoria celor care organizează interveţia să acţioneze rapid , să alarmeze resursele umane şi să calmeze cetăţenii . S-a constatat practic că acţiunea oportună , imediat după manifestarea violentă a dezastrului creează o emulaţie şi amplifică spiritul civic şi de întrajutorare între cetăţeni .

Rapiditatea şi eficienţa descoperirii supravieţuitorilor şi asigurarea asistenţei medicale de urgenţă ar trebui să constituie acţiunea prioritară în asemenea momente .

Aici , din păcate sistemul sanitatr românesc suferă foarte mult datorită organizării şi logisticii precare a actului medica (număr limitat de ambulanţe , lipsa echipamentului de primă urgenţă ,stocuri mici de medicamente căt şi personal insuficient). Încercările diferitelor organisme la nivel local ( SMURD,STID,SIAMUD) nu pot suplini necesităţile unui numar mare de răniţi . Deblocarea rapidă a căilor de acces şi transportul materialului escavat este o prioritate pentru a crea front de lucru formaţiunilor de căutare -salvare , ambulanţelor şi personalului medical. Din experienţă se poate aprecia că în localităţi spaţiile de manevră a mijloacelor grele de intervenţie sunt înguste , deci descongestionarea şi găsirea altor trasee ocolitoare este dificilă şi influienţează fluxul acţiunilor.

Remedierea avariilor la utilităţile comunale ( gaze naturale , apă . canal , agent termic, electrice , etc.) este un alt aspect care necesită oportunitate pentru evitarea amplificării efectelor dezastrelor .

Planurile de intervenţie au în vedere stingerea în primă urgenţă a incendiilor , verificarea şi eventual oprirea ( izolarea) instalaţiilor , rezervoarelor cu substanţe inflamabile sau cu substanţe toxice industriale la agenţii economici sursă de risc. Se vor efectua măsurători pentru stabilirea rezistenţei la sarcinile proiectate şi a securităţii în exploatare a podurilor , viaductelor , barajelor hidrotehnice şi a altor lucrări de interes naţional .

O pondere importantă în sistemul de planificare şi desfăşurare a intervenţiei o constituie asigurarea protecţiei cetăţenilor şi pazei bunurilor materiale , valorilor culturale şi de patrimoniu din raionul de distrugeri . Poliţia , jandarmeria , gardienii publici şi societăţile de protecţie şi pază sunt implicate direct prin adoptarea dispozitivelor conform competenţelor şi misiunilor primite sau specificate anterior in planurile de intervenie .

Tot în acest moment al acţiunilor trebuie evitată pătrunderea în raion a persoanelor neautorizate care ar ingreuna căutarea şi salvarea supravieţuitorilor.

Mijloacele tehnice de intervenţie trebuie să fie adaptate tipului de dezastru produs asigurând astfel eficienţă sporită .Se poate cere sprijin unităţilor militare dislocate în zonă cât şi agenţilor economici .

Prefectul şi primarii , la propunerea şefului inspectoratului de protecţie civilă vor lua din primele ore de la producerea dezastrului măsuri pentru asigurarea cazării sinistraţilor. Posturile locale de radio şi tv. vor transmite la intervale scurte de timp comunicate din partea Comisiei Judeţene /locale de Apărare Împotriva Dezastrelor . Acestea vor conţine informaţii privind evoluţia evenimentelor , măsurile şi regulile pe care trebuie să le respecte populaţia , locurile de adunare a sinistraţilor ,alte informaţii . Deasemenea se vor comunica dacă este cazul restricţii de consum a apei şi produselor agroalimentare , restricţii de circulaţie şi/ sai de acces în anumite zone ,măsuri de protecţie în situaţia producerii unor accidente nucleare, biologice sau chimice.

Punctele de adunare a sinistraţilor sunt locurile stabilite de protecţia civilă destinate luării in evidenţă a persoanelor rămase fără locuinţă şi care vor fi cazaţi prin grija autorităţilor în tabere pentru sinistraţi sau în alte locuri special amenajate .

Posibilităţile pentru realizarea a adăpostirii sinistraţilor , evacuaţilor sau refugiaţilor numai de către protecţia civilă sunt reduse , ceea ce demonstrează necesitatea implicării şi a altor factori : administraţia centrală şi locală , Filialele locale de Cruce Roşie , S.M.E.P.T.A , O.N.G – urile , etc.

În România , datorită condiţiilor economice şi a longitudinii ( patru anotimpuri) există practic numai căteva posibilităţi de adăpostire a sinistraţilor ( populaţiei ) în urma producerii unui dezastru :

· Amenajarea taberelor pentru sinistraţi – în localităţi ( zonă , raion) sau în afara lor pe termen scurt , în perioada de vară –toamnă ;

· Amenajarea de spaţii de cazare în instituţii publice ( “cămine internat” , săli de sport , cămine culturale , săli de spectacole , căminele de la instituţiile de învăţământ superior etc.) pe termen mediu şi lung ;

· Autoevacuarea - la vecini , rude , prieteni (în localitate sau în alte localităţi ) a cetăţenilor a căror locuinţe nu au fost afectate de dezastru ;

· Cazarea în alte imobile puse la dispoziţie de administraţia locală în funcţie de posibilităţi .

Raioanele ( locurile ) de primire /cazare a sinistraţilor sau a populaţiei evacuate vor fi din principiu în afara sau în localitatea afectată , la o distanţă care să nu mărească prea mult timpul transportului .

TABĂRA DE SINISTRAŢI

Problemele amenajării taberelor pentru sinistraţi sunt (sau ar trebui să fie) stabilite în timpul recunoaşterilor în teren . Trebuie urmărite următoarele aspecte generale :

· Organizarea şi asigurarea fluxului de sinistraţi ;

· Asistenţa medicală de specialitate pe timpul deplasării şi în punctele de campare ;

· Aprovizionarea , prepararea şi distrubuirea hranei şi apei potabile ;

· Imbăierea , şi spălarea echipamentului ;

· Iluminatul şi asigurarea energiei electrice ;

· Măsurile P.S.I. ;

· Paza şi ordinea ;

· Respectarea normelor profilactice de igienă individuală şi colectivă ;

· Sectorizarea taberei ( dacă este posibil) pe etnii şi culte religioase ;

· Asistenţa religioasă şi psihologică .

· Forţe şi mijloace pentru lucrul la amenajarea taberei .

·

Eforturile financiare şi logistice sunt însemnate dar sunt necesare şi trebuie să fie planificare şi realizate treptat, de la an la an .

In principal o tabără pentru sinistraţi se organizează pe trei mari zone de activitate :

ZONA PENTRU CONDUCERE ŞI ADMINISTRAŢIA TABEREI

ZONA DE CAZARE ;

ZONA ACTIVITĂŢILOR AUXILIARE ( GOSPODĂREŞTI) .

Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinescă locurile de amenajare a taberelor pentru sinistraţi sunt :

· accesul rapid la căile de comunicţii terestre , aeriene sau navale surse de apă potabilă

· posibilităţi şi mijloace de telecomunicaţie ;

· protecţie naturală adecvată .

Elementele constitutive ale unei tabere de sinistraţi :

· Punctul de primire , evidenţă şi repartiţie a sinistraţilor ;

· Punctul de triaj şi prim ajutor ;

· Punctul de distribuţie ajutoare ( echipament) ;

· Depozitul pentru bunurile sinistraţilor ;

· Sectorul de cazare ;

· Infirmerie ( punctul medical) şi izolator ;

· Depozitul de alimente ;

· Bucătărie ;

· Sală de mese ;

· Spălatorie ;

· Punct de îmbăiere ;

· Grup sanitar ( w.c.) ;

· Punct de adunare a resturilor menajere ;

· Conducerea taberei ;

· Personalul de pază ;

· Staţia de iluminat ;

· Grupuri electrogene ;

· Rezerva de apă potabilă ;

· Autoturisme şi autospeciale de intervenţie ;

· Autosanitare , etc.

1. Punctul de primire , evidenţă şi repartiţie a sinistraţilor .

Este amenajat la intrarea în tabăra de sinistraţi . Aici cetătenii se prezintă pentru a fi luaţi în evidenţă de organele de poliţie , pe baza documentelor de identitate sau a declaraţiei pe proprie răspundere şi parcurg apoi fluxul stabilit spre locurile de cazare .

Criteriile de cazare care vor fi respectate pe cât posibil sunt :

- starea de sănatate ;

- starea civilă - căsătirit + copii

- necăsătorit

- etnie ;

- religie .

In funcţie de situaţiile menţionate mai sus sinistraţii sunt repartizaţi în corturi

(locurile de cazare) astfel : bărbaţii separat de femei şi familiile grupate respectându-se aspectul religios şi etnic .

2. Punctul de triaj şi prim ajutor .

Se constituie în cortul / încăpera unde se efectuează un control medical sumar

în urma căruia persoanele cu diferite afecţiuni declarate sau constatate (boli contagioase , contaminaţi cu substanţe toxice industriale , cu probleme psihice etc .) sunt îndrumate la infimerie/ izolator . Cei apţi urmează mai departe fluxul .

3. Punctul de distribuţie ajutoare ( echipament) .

Este spaţiul / cortul amenajat unde sinistraţii primesc ( pe bază de semnătură)

echipamentul şi cazarmamentul necesar . Aceste materiale reprezintă de fapt stocul minim care trebuie constituit anterior producerii dezastrelor de cărte autorităţile locale , prin grija comisiilor de apărare împotriva dezastrelor , în depozitele de protecţie civilă .

4. Depozitul pentru bunurile sinistraţilor .

În situaţia producerii dezastrelor , cetăţenii , în mod firesc îşi iau din locuinţă

bunuri şi materiale care , pe timp scurt nu sunt de folos , ar ocupa spaţii mari în locul de cazare din tabăra de sinistraţi şi ar reprezenta tentaţii pentru alte persoane

( bijuterii , obiecte de valoare , piese de mobilier , îmbrăcăminte neadecvată anotimpului , etc). Pentru aceste bagaje se constituie puncte speciale (corturi sau mgazii ) de depozitare . Deasemenea se pot prezenta cetăţeni cu îmbrăcăminte contaminată urma unor dezastre tehnologice , fapt deosebit de periculos într-o colectivitate . Toate aceste materiale vor fi luate în evidenţă , depozitate şi păstrate sub pază până la restabilirea situaţiei .

5. Sectorul de cazare .

In funcţie de numărul estimativ al sinistraţilor şi de posibilităţile concrete din

localitatea respectivă se vor aplasa un număr suficient de corturi care să asigure pe timp scurt condiţii minime de locuit . Pe cât posibil , în corturle unde sunt cazaţi copii , oameni în vârstă , femei gravide şi la infirmerie se vor instala sobe , caloriferere electrice sau alte elemente de încălzit care , pe timp de noapte sau în condiţii meteorologice grele să asigure un nivel termic satisfăcător .

6. Infirmeriea ( punctul medical) şi izolatorul .

In principiu se va instala într-un loc care să permită accesul imediat şi va fi

marcată vizibil cu semnul distinctiv cunoscut . Încadrarea cu personal medical de specializat este absolut necesară deoarece în asemenea situaţii pot apărea boli ale aparatului digestiv , boli contagioase , intoxicaţii sau traumatisme , specifice colectivităţilor O atenţie deosebită se va acorda cardiacilor , diabeticilor şi altor categorii de bolnavi cronici . Tocmai de aceea Direcţiile de sănatate publică trebuie să aibă în vedere asigurarea unor stocuri tampon de medicamente , mateial pansamentar , tehnică şi aparatură medicală care să poată fi utilizată în condiţii de campanie .

7. Depozitul de alimente şi bucătăria .

In situaţii de criză siguranţa alimentară a populaţiei şi îndeosebi a cetăţenilor

afectaţi constituie o componentă de primă urgenţă a activităţii de limitare şi înlăturare a efectelor dezastrelor de orice natură . Este de preferat ca gestionarea acestui sistem să fie atribuită compartimentelor economice din cadrul primăriilor deoarece se facilitează atât găsirea surselor , contractarea , aprovizionarea transportul şi repartiţia hranei cât şi decontarea ulterioară a mărfurilor . Logistica preparării şi servirii hranei şi a apei potabile se poate asigura de către cantinele de ajutor social aflate în finanţarea primăriilor prin bugetele locale . Desigur , în funcţie de situaţia concretă , unităţile militare , cantinele şcolare sau de la agenţii economici , unităţile de alimentaţie publică de stat sau private pot asigura aceste srvicii la solicitarea comisiilor judeţene şi locale de apărare împotriva dezastrelor .

8. Sala de mese ( locul de servire a hranei) .

Departe de a fi o problemă facilă , amenajarea şi dotarea sălii (cortului) de

servire a hranei este apanajul administraţiei taberei . Acest punct este sensibil din punct de vedere igienico – sanitar , mai ales în condiţii de campanie . Se va asigura servitul mesei în cel mult două serii astfel încât alimentele să nu se deprecieze . In apropiere va funcţiona punctul de spălare a veselei . Este deosebit de important ca vesela să fie spălată şi dezinfectată centralizat pentru prevenirea imbolnăvirilor în rândul sinistraţilor.

Dacă tabăra ( locul de cazare) este constituit în localitate sau în imediata vecinătate prepararea şi servitul mesei se face , prin grija autorităţilor locale în incinta unor cantine , restaurante , etc., autorizate din punct de vedere sanitar .

9. Spălătoria şi locul de îmbăiere .

Dacă tabăra de sinistraţi este organizată în localitate sau în apropierea

localităţii îmbăierea sinistraţilor şi spălarea efectelor se poate efectua la instituţiile de profil existente sau la instituţiile şcolare . Dacă tabăra este organizată la distanţă mai mare de localitate este necesar să se instaleze o spălătorie de campanie şi un punct de înbăiere .

10. Personalul pentru pază .

Paza şi ordinea în tabără se execută cu gardieni publici , cu personal de la

societăţile de pază şi protecţie cu alte forţe disponibile în perioada post dezastrucâf jandarmeria , poliţia şi armata sunt implicate în acţiuni de intervenţie în raionul afectat de deazatru .

11. Rezerva de apă potabilă .

Este foarte important să se asigure o cantitate suficientă de apă potabilă în

locul de cazare a sinistraţilor . Această rezervă se va dispune astfel încât să existe posibilităţi de distribuţie pentru mai mulţi consumatori simultan. Priodic se va conţinutul microbiologic de către laboratorul de specialitate .

12. Sectorul tehnic .

Aici sunt dispuse : staţia de iluminat , grupurile electrogene , autosanitarele,

autospecialele de pompieri şi alr protecţiei civile , mijloacele de transport , etc.

Este de preferat ca adăpostirea sinistraţilor să se realizeze în clădiri cu destinaţie

pentru locuit : cămine , hoteluri , săli de sport ,cămine culturale , săli de spectacule etc., spaţii în care sunt îndeplinite condiţii de cazare , hrănire , pază , îmbăiere şi altele şi unde

influienţa factorilor meteorologici , de timp şi anotimp este mai puţin importantă uşurând organizarea acestor activităţi .

Adăpostirea la război

În situaţia unui conflict armat protecţia populaţiei şi cazarea se asigură în spaţiile amenajate din timp de pace, prin sporirea fondului de adăpostire la declanşarea conflictului şi prin evacuare în alte localităţi stabililite din timp de pace prin planurile de evacuare la război .

Adăposturile de protecţie civilă trebuie să respecte din punct de vedere constructiv următoarele particularităţi :

· Pereţii exteriori ai adăpostului să fie cât mai mult posibil în contact cu pământul ;

· Adăpostul să fie pe cât posibil sub partea cea mai înaltă şi mai rezistentă a clădirii ;

· Adăpostul trebuie îngropat complet în pământ ; în unele situaţii deosebite se admiteca adăpostul să fie suprateran maxim 1 m, cu condiţia ca pereţii exteriori să fie protejaţi cu un strat de pământ taluzat ;

· Să fie amplasat la o distantă maximă de 300 m de mers ;

· Să fie prevăzut cu 1-2 S.A.S – uri ;

· Să fie prevăzut cu cel puţin o ieşire de salvare ;

· Capacitatea optimă 100 –150 de persoane ;

· Să fie dotat cu instalaţiile şi utilităţile prevăzute în Normele tehnice privind construirea şi amenajarea adăposturilor .

Adăposturile clasice de protecţie civilă se planifică şi se execută ţinându-se seama

de necesităţi :

- puncte de comandă ;

- adăposturi pentru populaţie ;

- adăposturi pentru personalul instituţiilor şi agenţilor economici ;

- adăposturi cu specific medical ;

- adăposturi familiale.

Capacitetea de adăpostire la agenţii economici va fi calculată pentru schimbul

maxim de lucru la război sau pentru ½ din salariaţi . La unităţile ”cu foc continuu”: furnale , turnătorii , oţelării şi în energetică se amenajează adăposturi individuale la locul de muncă care asigură protecţia salariaţilor pe timpul bombardamentelor urmând ca aceştia să-şi reia imediat activitatea . Ele se prezintă sub forma unor cutii metalice sau din beton armat capabil să reziste la dărâmăturile halei în care este situat , având vizori prin care muncitorul să poată supraveghea procesul de producţie respectiv .

Dotarea cu instalaţii şi utilităţi a unui adăpost de protecţie civilă .

Un adăpost de protecţie civilă se dotează în principiu cu 3 categorii de instalaţii :

a) Instalaţia de ventilaţie - este destinată asigurării aerului necesar supravieţuirii personalului adăpostit ;

b) Instalaţia electrică – asigură iluminatul adăpostului şi forţa necesară ventilatoarelor , pompelor care sunt interior. Instalaţia electrică trebuie să fie etanşă ,cu corpuri de iluminat etanşe . La punctele de comandă este dublată de un iluminat de siguranţă pe acumul;atorişi un grup electrogen propriu .

c) Instalaţia tehnico – sanitareă – cuprinde alimentarea cu apă de la reţeaua oraşului şi canalizarea adăpostului . Când canalizarea oraşului este deasupra nivelului pardoselii adăpostului , se montează în loc de W.C.-uri closete uscate .

In adăposturile destinate protecţiei populaţieivor exista bănci , rezervă de alimente , rezervă de apă , un număr suficient de paturi pentru persoane în vârstă sau femei gravide , felinare şi altele .

Evacuarea .

Prin evacuare – ca măsură de protecţie – se înţelege scoaterea din marile

centre politico-administrative şi economico –sociale ,precum şi din localităţi , la nevoie în timp de război sau în caz de dezastre , a unor instituţii publice , agenţi economici , categorii de populaţie şi bunuri materiale în zone ( localităţi) care asigură condiţii de protecţie a personalului , ded funcţionare a instituţiilor publice şi agenţilor economici respectivi şi protejarea valorilor materiale şi culturale .

Evacuarea reprezintă un ansamblu de măsuri şi acţiuni care se adoptă în

scopul asigurării protecţiei populaţiei , a bunurilor materiale şi a valorilor culturale pe timp de război , în situaţia producerii unor dezastre sau în alte situaţii speciale , pentru prevenirea şi diminuarea pierderilor în rândul acestora .

În situaţii de dezastre , acţiunile de evacuare se execută în funcţie de natura ,

caracterul şi amploarea efectelor acestora în timp şi spaţiu . Evacuarea la dezastre se hotărăşte de către Comisia Guvernamentală de Apărare Împotriva Dezasrelor , condusă de către primul ministru , la propunerea comisiilor specializate pe tipuri de dezastre sau a comisiilor judeţene de apărare împotriva dezastrelor .

Organizarea evecuării în aceste situaţii presupune , în primul rând , cunoaşterea riscurilor cu care se poate confrunta nu numai zona geografică respectivă , dar şi capacităţile de producţie care funcţionează î aceste zone , care pot constitui surse de risc , afectând în mod grav populaţia , mediul ambiant şi desfăşurarea normală a activităţilor economico – sociale.

În situaţia evacuării la dezastre , pe lângă aspectele organizatorice , logistica acţiunilor constituie un factor deosebit de important . Această activitate se referă la următoarle probleme :

- asigurarea cu mijloace de transport şi produse petroliere ;

- asigurarea cu spaţii destinat pentru :

- cazarea evacuaţilor

- depozitarea bunurilor materiale

- asigurarea cu produse alimentare şi industriale de primă necesitate ;

- asigurarea medicală ;

- asigurarea finantării .

Atunci când situaţia impune , în funcţie de iminenţa pericolului poate avea loc şi

Autoevacuarea . Acest procedeu de evacuare reprezintă o particularitate , dar în majoritatea dezastrelor sau conflictelor armate actuale acest procedeu şi-a evidenţiat eficacitatea . Trebuie menţionat că în această situaţie personalul protecţiei civile va evita la maximum panica , aglomerările şi lipsa de organizare asigurând fluienta deplasării şi asistenţa medicală pe principalele trasee de deplasare a sinistraţilor ( evacuaţilor).

La război problema evacuării este deosebit de complexă deoarece sunt alţi factori care o condiţionează cum ar fi :

- măsurile referitoare la pregătirea populaţiei , economiei şi teritoriului pentru apărare a teritoriului ;

- particularităţile de relief , dispunerea geografică ,importanţa economico – socială şi militară a judeţelor , localităţilor , instituţiilor publice şi agenţilor economici ;

- necesitatea funcionării producţiei de apărareşi a altor activităti sociale în timp de război sau în situaţii speciale ;

- posibilităţile de care dispun localităţile pentru asugurarea protecţiei oamenilor şi bunurilor materiale împotriva armelor de nimicire în masă şi convenţionale .

Principiile , măsurile şi modul de desfăşurare a evacuarăii de protecţie civilă sunt

stipulate în Hotărârea Guvernului nr. 222/ 1997 .

In concluzie se poate afirma că protecţia populaţiei , bunurilor materiale şi valorilor

culturale în situaţii speciale – la dezastre şi la război ese o activitate deosebit de laborioasă şi implică factorii de decizie de la nivel central şi local , protecţia civilă , administraţia , S.M.E.P.T.A , instituţii şi agenţi economici , alte organizaţii care sunt nominalizate în planurile d protecţie şi intervenţie .

Important pentru România în situaţia economică actuală este coalizarea şi coordonarea optimă a tuturor resurselor materiale şi umane pentru gestionarea eficientă a situaţiilor de criză care pot apărea .

BIBLIOGRAFIE :

- Legea 106/1996 – Legea Protecţi civile î România;

- Legea 124/1995 – Privind apărarea împotriva dezastrelor ;

- H.G. 635/1995 - Privind culegerea de informaţii şi transmiterea deciziilor în cazul apărării împotriva dezastrelor.

- H.G. 222 / 1997 privind organizarea şi conducerea acţiunilor de evacuare în cadrul protecţie civile .

- General de divizie Gheorghe Popescu , col . Bebe Dobre

Protecţia civilă şi managementul dezastrelor ; ed.

România de mâine – Bucureşti 2000

Niciun comentariu: