Politici comerciale - curs

Principalele aspecte abordate

Politica comercială; abordări conceptuale; tipuri; determinanţi; obiective; efecte; trasaturi; cererea si oferta de protectie; argumente.

Specificităţi ale politicii în domeniul concurenţei;

Trăsăturile protecţiei economiei naţionale prin intermediul politicii comerciale;

Politica vamală;

Politica netarifară şi paratarifară;

Măsuri promoţionale şi de stimulare a exporturilor;

Sisteme comerciale preferentiale;

Comertul electronic

Tipuri de politică comercială

Politică de liber schimb (liberalii)

Protecţionism moderat şi compatibil conduitei comerciale multilaterale

Protecţionism derogatoriu

Protecţionism agresiv (naţionaliştii)

Politică comercială discriminatorie

Politici comerciale punitive

Politică comercială strategică

Politici comerciale autarhice

Liberul schimb

Pune accentul pe câştigurile obţinute ca urmare a specializării internaţionale

Reprezintă mai degrabă un deziderat decât o stare de fapt

A fost promovat de ţările ce au cunoscut primele, procesul de industrializare, fiind în avantajul lor comerţul  liber în condiţiile în care dispuneau de o puternică forţă concurenţială

Este o politică comercială interesantă numai dacă:

    Există o reciprocitate a pieţelor

    Este susţinut de o specializare determinată de condiţii obiective de producţie

    Nu are mare importanţă independenţa economică şi dependenţa tehnologică

Continuare

Se dovedeşte inconsecvenţă în explicaţii;

Se cultivă dihotomia:

Ø Adepţii liberului schimb sunt: realişti, dinamici, inteligenţi, învingători;

Ø Opozanţii liberului schimb: învinşi, demodaţi, ancoraţi în trecut

    Acreditează aserţiunea “ceea ce nu mă omoară, mă face mai puternic;

    Se bazează pe prea multe fundamente non-economice.

Continuare

10 limite ale teoriei liberului schimb
Ian Fletcher –
AmericanEngineering Association

  Teoria comerţului liber se bazează pe abstractizări, nu pe evidenţe empirice;

  Comerţul liber promite ceea ce nu poate genera;

  Foloseşte multe argumente “expirate”;

  Prevalează argumentele pe termen scurt în detrimentul celor pe termen lung;

  S-a eşuat în tentativa de cuantificare a efectelor promise;

  Sunt folosite comparaţii comentabile (chiar iraţionale economic)

Continuare

„Punctul de vedere - consemna Paul Krugman- conform căruia comerţul liber este cea mai bună dintre toate politicile posibile face parte din cazul mai general, al laissez-faire-ului în economia de piaţă şi porneşte de la premisa că pieţele sunt eficiente. Totuşi, atunci când veniturile crescătoare de scară şi competiţia imperfectă devin elemenete decisive în explicarea comerţului internaţional, ne găsim într-o lume a optimului de gradul doi în care intervenţia guvernamentală poate, în principiu, să îmbunătăţească performanţele pieţei”.

Paul Krugman - „Is Free Trade Paseé?”(Philip King, Internaţional Economics and Internaţional Economic Policy, McGraw-Hill, Inc., 1995);

Comerţ liber vs. Comerţ corect

Accepţiuni ale corectitudinii (Steven Suranovic-George Washington Univ.)

ØCorectitudinea este distributivă;

ØCorectitudinea este nediscriminatorie;

Ø“Regula de aur”

ØReciprocitatea pozitivă;

ØReciprocitatea negativă;

ØCorectitudinea prin autonomie;

ØCorectitudine pe fond de beneficii maxime.

Protectionismul

Protecţionismul reprezintă ansamblul de măsuri de origine etatistă care îşi propun limitarea, interzicerea, controlul sau influenţarea fluxurilor comerciale internaţionale. Este rezultatul unei capacităţi de constrângere publică care interferează cu procesul de schimb fondat pe libertatea de opţiune a celor direct implicaţi în tranzacţie. Astfel, protecţionismul promovează discriminarea în ce priveşte schimburile realizate între rezidenţii unei ţări şi tranzacţiile realizate de aceştia cu rezidenţii unei alte ţări. Practic, se poate afirma că protecţionismul este echivalent cu un „naţionalism reglementar”.


Pascal Salin - „Libre-échange et protectionnisme”, Presses Universitaires de France, Paris, 1991.

Protecţionism moderat şi compatibil conduitei comerciale multilaterale

Urmăreşte restricţionarea accesului produselor străine pe piaţa internă la un nivel rezonabil

Foloseşte măsuri tarifare şi netarifare la niveluri ce nu induc distorsiuni majore în cadrul economiei

Uzează de intrumente compatibile conduitei multilaterale

Politică comercială strategică

Urmăreşte captarea rentelor create de o situaţie comercială oligopolistă (statul practică politici ce oferă avantaje de scară şi de gamă)

Trebuie să asigure firmelor naţionale o cotă semnificativă din marja de profit creat pe piaţa internaţională ca urmare a unor avantaje create prin subvenţionare şi/sau protectie comercială

Condiţiile de reuşita a unei astfel de politici le reprezintă

    Posibilitatea de a identifica sectoarele şi industriile de interes

    Capacitatea de promovare a acestora

Politici Autarhice

Reprezintă o stare de izolare economică, o politică de orientare spre interior, prin ignorarea voită a avantajelor ce decurg din relaţiile economice internţionale.

Se manifestă prin tendinţa de a dezvolta cu orice preţ anumite ramuri economice şi prin folosirea unor măsuri drastice de stopare a importurilor

Obiectivele politicii comerciale

Pe termen lung

Dezvoltarea echilibrată a economiei naţionale în condiţiile unui anumit nivel de expunere faţă de concurenţa externă

Pe termen mediu şi scurt

Redefinirea structurii exporturilor şi importurilor

Îmbunătăţirea orientării geografice a fluxurilor comerciale

Redefinirea echilibrelor din balanţa comercială şi balanţa de plăţi

Îmbunătăţirea raportului de schimb

Armonizarea structurilor economice productive

Funcţii

Promovarea relaţiilor comerciale (economice) externe – (stimularea exporturilor)

Protejarea economiei naţionale de concurenţa externă – (reglementarea şi controlul importurilor)

Realizarea unui echilibru dinamic în balanţele comercială şi de plăţi – (concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului)

 Influenţe fizice şi sociale asupra protecţionismului şi a mediului de afaceri

Trăsături ale protecţei economiei prin intermediul măsurilor de P.C.

Reprezintă doar una dintre alternative

Foloseşte intrumjente specifice (tarifare, netarifare, paratarifare)

Trebuie să fie în strânsă corelaţie ci viabilitatea ramurii, sectorului sau companiilor

Trebuie să fie limitată în timp şi resurse

Generează costuri şi efecte negative pentru toţi cei implicaţi (exp., imp., cons., guv.)

Trebuie să ţină cont de parteneriatul internaţional

Argumente care susţin oportunitatea folosirii instrumentelor de politică comercială

Argumente micro şi mezoeconomice

   Argumentul apărării suveranităţii naţionale

   Argumentul industriilor incipiente (infant industries)

   Argementul menţinerii locurilor de muncă

   Argmente ce derivă din teoria comerţului strategic

Continuare

Argumente macroeconomice

 

   Programele nationale de dezvoltare economică

   Politicile industriale

   Presiunea grupurilor de interese (public choice analysis)

Alte tipuri de argumente

Protejarea unui sector traditional sau mod de viaţă tradiţional

Egalizarea costurilor interne cu cele ale concurenţilor externi

Creştrea încasărilor bugetare

Alocarea optimă a resurselor şi redistribuirea veniturilor

Asigurarea echlibrului dinamic al balanţei comerciale

Retorsiunea faţă de practicile neloiale

Argumentul raportului de schimb

 

Din analiză se pot desprinde următoarele concluzii

Se poate observa inconsistenţa economică a tuturor argumentelor;

Practic toate costurile protecţionismului sunt suportate direct sau indirect de către consumatori;

Cauza influenţei exercitate de grupurile de presiune protecţioniste rezidă în existenţa unui dezechilibru structural între cei care beneficiază de pe urma protecţiei şi cei care îi suportă costurile;

Întregul sistem de valori din societate este astfel structurat încât interesele producătorilor se bucură de mai mare receptivitate decât cele ale consumatorilor.

Noul protecţionism are ca obiective

Concentrarea activităţilor economice la nivel regional nu la nivel global;

Accentuarea cat mai pronunţată a dependenţei locale şi regionale;

Considerarea protecţiei mediului drept o prioritate esenţială pe agenda forurilor decizionale;

Considerarea îmbunătăţirii proceselor de producţie şi a minimizării efectelor negative ca obiective cel puţin la fel de importante ca şi îmbunătăţirea produselor în sine;

Continuare

Înţelegerea pe deplin a relaţiei producţie-consum;

Maximizarea diversităţii locale şi regionale, de la cultură la floră şi faună;

Reducerea inegalităţilor atât din cadrul economiilor naţionale cât şi în privinţa relaţiei dintre acestea;

Îmbunătăţirea democraţiei locale şi a controlului procesului decizional în diverse probleme de natură economică, în special asupra CTN şi a instituţiilor internaţionale;

Oferirea posibilităţii ca toţi indivizii să-şi satisfacă nevoile fundamentale;

Stabilirea unor standarde restrictive şi susţinerea categoriilor care nu reuşesc să se supună condiţiilor acestora.

Principalele grupuri ale căror interese sunt lezate de protecţionism

Consumatorii,

Industriile care folosesc input-uri provenite din import;

Comercianţii;

Exportatorii;

Companiile transnaţionale

Cererea de protecţie

Se poate adresa unor paliere diferite ale procesului decizional (protecţionism legislativ, executiv, atitudinal)

Modalităţile de manifestare a cererii depind parţial de palierul ales, reducându-se practic la vot şi lobby

Sectoarele cu cifră foarte mare de afaceri, dar puţin importante ca voturi desfăşoară acţiuni de lobby

Sectoarele cu forţă de muncă numeroasă acţionează sub incidenţa numărului de voturi pe care-l deţine

Sectoarele de mai mici dimensiuni se concentrează asupra canalelor administrative

Principalii purtători ai cererii de protecţie

Companiile din sectoarele concurate de importuri

Grupurile sindicale

Sectoarele intensive tehnologic

Grupurile ecologiste

Cererea de protecţie – fact.de influenţă

Starea economiei în ansamblu

Nivelul şomajului

Dimensiunile industriei

Sindicalizarea industriei

Localizarea regionala a sectorului

Productivitatea muncii

Intensitatea competiţiei externe

Subutilizarea forţei de muncă şi a capacităţilor de producţie

Creşterea rapidă a importurilor

Nevoile de retehnologizare

Elemente cu influenţă semnificativă pentru obţinerea unei protecţii ridicate

Numărul de firme implicate în sectorul respectiv

Gradul de concentrare şi ponderea în producţia totală

Rata de creştere a producţiei şi a ocupării forţei de muncă

Nivelul salariilor şi al calificării forţei de muncă

Gradul de exportabilitate a produselor şi coeficientul de penetrare a ISD în acel sector

 

Oferta de protecţie

Furnizorii de protecţie sunt acei oficiali ce au reponsabilităţi legate de elaborarea legislaţiei protecţioniste, punerea în aplicare a acesteia şi negocierea unor concesii cu alte guverne.

Pe palierul politic se regăsesc membrii legislativului, vârfurile executivului, iar pe palierul administrativ regăsim funcţionarii publici

Rolul primordial revine palierului politic, dar şi cel administrativ poate dobândi o anumită autonomie funcţională

Acordarea unor favoruri protecţioniste generează suţinători dar şi opozanţi

Se ajunge uneori la “simularea” acordării protecţiei, scopul fiind satisfacerea grupurilor de presiune şi nu acordarea protecţiei

 

Costurile protecţionismului

Diminuarea eficienţei cu care operează economia protejată

Efectele redistributive în detrimentul utilizatorilor produselor protejate

Costurile ridicate suportate de consumatori

Înrăutăţirea competitivităţii externe a unor sectoare care folosesc input-uri importate

Creşterea preţurilor la anumite produse, în special la cele cu elasticitate redusă a cererii

Preţurile majorate la unele produse reprezintă, de fapt, reducerea veniturilor reale din economie

Continuare

Riscul apariţiei unei adevărate spirale protecţioniste

Forţarea alocării suboptimale a factorilor de producţie

Reducerea ritmului de creştere economică prin majorarea preţurilor pe piaţa internă şi prin determinarea ramurilor interne să folosească echipamente industriale mai puţin performante

Protecţionismul diminuează capacitatea de absorţie a unor pieţe reducând oportunităţile de export pentru o serie de companii.

Instrumentele politicii comerciale

Instrumente tarifare

Instrumente paratarifare

Instrumente netarifare

Măsuri promoţionale

Măsuri de stimulare a exporturilor

Politica în domeniul concurenţei

Menţinerea unui climat concurenţial funcţional este o cerinţă fundamentală a economiei de piaţă;

Concurenţa poate fi definită ca”preocuparea pentru asigurarea funcţionării corecte a regulilor jocului comercial atât din punct de vedere al autorităţilor publice cât şi al agenţilor economici şi al indivizilor”

Concurenţa este bagheta magică ce ordonează folosirea optimă a resurselor, iar monopolul este generatorul ineficienţei;

Starea de normalitate nu este concurenţa pură şi perfectă ci concurenţa funcţională.

Cont.

O politică în domeniul concurenţei este necesară pentru că:

Ø Actorii privaţi şi autorităţile publice se comportă deseori într-o manieră care imperfectează mediul concurenţial;

Ø Companiile producătoare percep presiunile concurenţiale drept mijloace care le limitează libertatea de mişcare,

Ø Concurenţa generează incertitudine şi comportament anticoncurenţial

Ø Firmele caută mijloace noi pentru a menţine şi spori marja de profit iar pe calea aranjamentelor comerciale şi a unor practici abuzive pot imperfecta concurenţa.

Obiectivele vizate

Creşterea bunăstării consumatorilor;

Protecţia consumatorilor,

Redistribuirea veniturilor;

Protejarea firmelor de dimensiuni mai mici sau aflate la începutul activităţii,

Considerente regionale sau de natură socială,

Integrarea pieţelor.

Tipuri de concurenţă

Directă vs.indirectă,

Corectă vs.incorectă,

Perfectă vs.imperfectă

Structuri de piaţă

număr de firme care oferă produsul pe o piaţă

Întrebări

Poate exista într-o economie de piaţă, o altă cale mai bună de promovare a intereselor consumatorilor decât administrarea mediului concurenţial ?;

Pot fi protejaţi consumatorii în detrimentul mediului concurenţial normal ?;

Pot fi acceptate acţiunile unor firme care încălcând dreptul concurenţei argumentează că astfel protejează consumatorii ?;

Dacă, într-un fel sau altul, a fost atenuat monopolul statului, ar trebui acceptată dictatura unor firme pe o piaţă care deţine o poziţie de monopol ?;

Are importanţă că poziţia dominantă este rezultatul unor modalităţi eficiente şi raţionale prin care s-a menţinut şi consolidat ?

Politica vamală

Este o componetă a politicii comerciale a unui stat, care cuprinde totalitatea reglementărilor emise de autărităţile publice şi care vizează intrarea şi ieşirea mărfurilor din teritoriul vamal

Teritoriul vamal este spaţiul geografic în cadrul căruia se aplică un anumit regim vamal şi o anumită legislaţie vamală

Continuare

Aplicarea regimului vamal presupune:

 

   Controlul bunurilor şi amijloacelor de transport, cu ocazia trecerii graniţei vamale

   Îndeplinirea formalităţilor vamale

   Împunerea vamală şi plata creanţelor vamale

   Alte formalităţi specifice reglementate prin acte normative.

Instrumentele politicii vamale

Legile, codurile şi regulamentele vamale

Tarifele vamale

Taxele vamale

Obiectivele sistemului vamal

Protejarea intereselor economice ale statului

Elaborarea de statistici adecvate cu privire la activitatea de comerţ exterior

Punerea în aplicare a politicii fiscale a statului

Redefinirea activităţilor de export

Impunerea vamală

Obiectul impunerii: bunurile ce fac obiectul tranzacţiei

Nivelul impunerii: impozitul aferent unei unităţi de impunere sub formă specifică sau ad-valorem

Declaraţia vamală în detaliu: documentul prin care sunt furnizate informaţiile necesare realizării obligaţiilor fiscale

Termenul de plată: momentul validării declaraţiei vamale, care coincide cu liberul de vamă, permiţând declarantului vamal să dispună de bunurile ce fac obiectul declarării.

Funcţiile impunerii vamale

Funţia fiscală

Funcţia protecţionistă

Funcţia de negociere

Argumente în favoarea protecţiei vamale

Divergenţa dintre costurile şi avantajele sociale şi cele private

Protecţia tarifară susţine ramuri importante din punct de vedere social, strategic sau economic

Sunt protejate locurile de muncă la nivel intern

Taxele vamale conduc la creşterea preţurilor, reduc importurile, stimulează producţia internă, ocuparea forţei de muncă şi creşterea veniturilor producătorilor

Taxele vamale contribuie la diversificarea structurii industriale

Protecţia nominală

Vizează întreaga valoare a produsului supus impunerii vamale

Nivelul său este dat de nivelul taxelor vamale înscrise în tarif

Ca regulă generală, protecţia nominală este direct proporţională cu gradul de prelucrare al bunurilor importate.

Protecţia efectivă

Vizează nivelul impunerii vamale asupra valorii nou create încorporate în produs

Măsoară sporul de valoare adăugată în condiţiile unor diferite niveluri ale taxelor vamale

Se calculează după diferite formule

Tariful vamal

Este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale şi taxele vamale aferente acestora.

Este instrumentul clasic de reglementare a schimburilor comerciale externe, fiind permis de normele multilaterale de conduită.

Principalele nomenclatoare de clasificare a mărfurilor utilizate pe plan internaţional sunt:

   Standard International Trade Clasification

   Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles

   Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor

Criterii de clasificare a mărfurilor în tarifele vamale

Originea mărfurilor 

Gradul de prelucrare

Combinaţie între cele două criterii

Criterii de origine

Originea ‚ provenienţă;Ex: origine vegetală, animală

Originea produselor este esenţială pentru stabilirea cuantumului taxelor vamale şi natura formalităţilor vamale

Menţionarea originii trebuie să figureze pe toate declaraţiile vamale

De obicei un produs este considerat originar dintr-o ţară atunci când este obţinut din materii prime, materiale şi componente din acea ţară.

Dacă un produs este rezulatul unor intervenţii productive în mai multe ţări, se consideră originar din ţara în care a suferit ultima transformare substanţială.

Transformarea substanţială este determinată prin:

    Metoda saltului tarifar (schimbarea încadrării tarifare)

    Metoda valorii adăugate (bunul a suferit o transformare semnificativă – 40-60% din valoarea produsului)

Reguli de incadrare tarifară conform Sistemului Armonizat

Regula 1clasificarea mărfurilor este legal determinată de termenii poziţiilor tarifare şi de notele secţiunilor şi capitolelor

Exemple:

   Când există cel puţin 2% metal preţios într-un aliaj, atunci acesta este considerat un aliaj din metale preţioase

   Măslinele sunt cuprinsela categoria legume, deşi în botanică sunt considerate fructe.

Regula 2

2.a. Prima parte extinde sfera de cuprindere a poziţiilor tarifare pentru a acoperi şi articolele incomplete sau nefinite cu condiţia că acestea să cuprindă caracteristicile esenţiale ale produsului complet sau finit; a doua parte clasează în aceeaşi poziţie cu articolul montat, articolul complet prezentat în stare demontată sau nemontată

2.b. extinde cuprinderea poziţiilor tarifare care menţionează o singură materie determinată sau a produselor compuse dintr-o materie determinată

Exemplu:

    Un container cu 500 biciclete demontate fără şei şi 700 de şei ambalate separat vor fi încadrate ca 500 biciclete echipate complet şi 200 de şei ca şi componente.

Regula 3.

Enunţă principiile de clasificare a mărfurilor susceptibile a fi încadrate la mai multe poziţii tarifare. Marfa va fi clasificată la poziţia specifică. Bunurile compuse din mateii diferite se încadrează după natura articolului care le conferă caracterul esenţial. Dacă nu pot să fie încadrate după regulile subsidiare amintite, încadrarea se va face la poziţia tarifară cu numărul cel mai mare dintre cele care pot să fie luate în considerare.

Exemple: Ascuţitoare pe un suoport fantezie poate să fie încadrată la:

Ascuţitori (articole de tăiat) poz. 82.14

Alte jucării – modele pentru divertisment poz. 95.03

Încadrarea se face după caracterul esenţial – articole de tăiat - poz. 82.14

Un etui care cuprinde 10 pixuri de culori diferite (poz.96.08) şi 10 creioane colorate (poz. 96.09). Se optează pentru poziţia 96.09.

Regula 4.

Se aplică mărfurilor care în funcţie de noutatea lor nu sunt reprezentate specific în nici una dintre poziţiile S.A.

Exemplu: Momentul imediat ulterior apariţiei DVD-urilor, acestea au fost încadrate prin analogie cu alte produse care serveau aceluiaşi scop deoarece nu exista o poziţie specifică unde să fie încadrate.

Regula 5

Reglementează clasarea cutiilor şi a huselor prezentate împreună cu mărfurile cărora le sunt destinate precum şi a ambalajelor care conţin mărfuri. Această regulă nu se aplică atunci când materialele de împachetat sunt evident susceptibile utilizării repetate. Ele vor fi clasificate la iniţiativa fiecărei ţări.

Exemplu: Berea îmbuteliată în sticle şi lăzi returnabile

    Berea – poz. 22.03

    Sticlele – poz. 70.10

    Lada – poz. diferite în funcţie de material (de obicei la rticole din mase plastice)

Regula 6.

 Prevede încadrarea produselor în subpoziţiile unei poziţii tarifare, element care se determină prin respectarea prevederilor acelor subpoziţii şi a notelor de subpoziţii cu care se află în relaţie şi, bligatoriu cu respectarea regulilor anterioare

Teritoriul vamal

Forme de extindere:

   Zona de liber schimb

   Uniunea vamală

   Piaţa comună

   Uniunea economică

   Uniunea economică şi monetară ...

Efecte ale extinderii teritoriului vamal

Crearea de comerţ

   Internă

   Externă

Deturnarea de comerţ

Efecte statice ale extinderii teritoriului vamal

Atât crearea, cât şi deturnarea de comerţ generează câştiguri pentru participanţi

Deturnarea de comerţ este preferabilă creării de comerţ, pentru ţara care acordă preferinţe comerciale atunci când nu implică sacrificarea unei unor sectoare interne

Atât crearea cât şi deturnarea de comerţ pot conduce la creşterea eficienţei economice ca urmare a efectelor pozitive ale economiei de scară.

Efecte dinamice ale extinderii teritoriului vamal

Economia de scară este stimulată prin creşterea dimensiunilor pieţei atât pentru sectoarele productive, cât şi pentru fiecare economie în parte care se situa sub optimul productiv înaintea apariţiei grupării integraţioniste

Apare şi se amplifică efectul de polarizare

Apar influenţe asupra volumului şi localizării investiţiilor

Apar efecte pozitive asupra eficienţei economice

Forme de restrângere a teritoriului vamal

Zonele libere

Zonele economice speciale

Perimetre libere (porturi, aeroporturi)

Antrepozite vamale

   Reale şi nominale

   Industriale şi de stocaj

Tipuri de regimuri comerciale

Definitive:

    Exportul

    Importul

    Introducerea sau scoaterea din ţară abunurilor de către noncomercianţi

Regimuri suspensive:

    Tranzitul

    Antrepozitarea vamală

    Perfecţionarea activă

    Transformarea mărfurilor sub control vamal

    Admiterea temporară a mărfurilor

    Perfectionarea pasivă a mărfurilor

Valoarea vamală este:

Bază de calcul pentru drepturile vamale

Măsură de control a fluxurilor comerciale

Instrument de negociere internaţională

Instrument prin intermediul căruia se realizează o statistică eficientă de comerţ exterior

Instrument care permite efectuare calculelor de eficientă în cadrul schimburilor comerciale internaţionale.

Operaţiuni prealabile vămuirii

Prezentarea la birourile vamale de frontieră sau interne a mijloacelor de transport, a mărfurilor şi adocumentelor însoţitoare

Controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor de transport

Depunerea declaraţiei vamale şi instituirea depozitului temporar necesar

Tipologia taxelor vamale

După obiectul impunerii

De import

De export

De tranzit

§ După scopul impunerii

Protecţioniste

Fiscale

§ După modul de percepere sau de aplicare

Ad-valorem

Specifice

Mixte

§ După modul de fixare sau de stabilire

Ø Autonome

Ø Convenţionale

Ø Preferenţiale

Ø De retorsiune (antidumping si compensatorii)

Tipuri de efecte ale aplicării taxelor vamale

Efecte de producţie;

Efecte de consum;

Efecte de bunăstare;

Efecte asupra raportului de schimb;

Efecte asupra balanţelor comercială şi de plăţi

Niciun comentariu: