SFATURI pentru dotarea casei cu Aparate de aer conditionat

Până mai ieri, a avea un aparat de aer condiţionat în casă, era considerat un „lux”, greu de imaginat.Iată câţiva factori care ne-au împins către introducerea aparatelor de aer condiţionat în casele noastre:
-       Modificările climatice exterioare, mai ales vara, când temperaturile exterioare au început, de câţiva ani buni, să depăşească cu 5…10 oC temperaturile cu care eram obişnuiţi;
-       Problemele de sănătate ale membrilor unei familii; s-a observat că dotarea unei case cu asemenea echipamente, alese şi montate profesional, au condus la păstrarea stării de sănătate a ocupanţilor, indiferent de variaţiile climatice exterioare;
-       Tonusul general corporal, mult mai ridicat atunci când organismul nu mai este obligat să facă faţa variaţiilor ample de temperatura şi umiditate.
Şi lista aceasta ar putea continua.
Avem nevoie de aer condiţionat ?
Trebuie subliniat de la bun început că, pentru omul ultimului secol, nevoia de aer condiţionat s-a accentuat o dată cu mutarea activităţilor sale în spaţii închise, înconjurate de elemente delimitatoare, mai bine zis bariere, faţă de mediul natural.
La noi în ţara aerul condiţionat a pătruns, în ultimii ani, mai întâi în birourile şi spaţiile comerciale de prima mână.
Iniţial, ocupanţii unor spaţii de lucru (birouri), comerciale (supermarketuri etc.) s-au obişnuit cu temperaturi şi umidităţi ale aerului controlate de instalaţii de climatizare, care, evident, au fost mai uşor suportate de aceştia.
Treptat, mecanismul interior uman, de evaluare a schimbului de căldură (metabolic) cu mediul înconjurător, s-a autoreglat pentru situaţia în care corpul uman a fost supus la eforturi mai mici din punct de vedere al schimbului de căldură cu mediul ambiant.
În consecinţă, nevoia de a trăi permanent în aer condiţionat (de ex. şi după orele de muncă sau în timpul transportului cu automobilul) a sporit natural la dorinţa de a climatiza şi locuinţa.
Ciclul de viaţă era astfel închis; la întrebarea din subtitlu se poate răspunde afirmativ în cazul tuturor acelora care duc o viaţă accentuată, de tip urban.
Necesarul maxim de frig şi căldură al unei încăperi
Este important să reţinem că fiecare încăpere a unei clădiri, de orice tip ar fi aceasta, are nevoie vara de un anumit necesar maxim de frig, iar iarna de un anumit necesar maxim de căldură.
Spunem maxim deoarece instalaţiile trebuie să fie astfel concepute şi realizate încât să facă faţă acestor valori maximale.
Când necesarul maxim de frig sau căldură nu este atins, instalaţiile vor livra numai strictul necesar, graţie elementelor de automatizare a funcţionării acestora, care vor limita livrările energetice corespunzătoare ale aparatelor.
Necesarul maximal corect de frig al unei încăperi poate fi stabilit cu exactitate de către un specialist atestat (de ex. un inginer de instalaţii de climatizare).
Acest necesar nu poate fi stabilit numai pe baza suprafeţei încăperii întrucât, pe lângă aceasta depinde şi de alţi factori, dintre care enumerăm parţial:
-       Materialul de construcţie şi dimensiunile (lăţime, înălţime, grosime) al pereţilor exteriori (beton armat, zidărie etc.), plafonului (beton armat, lemn etc.) şi pardoselii (beton, pământ etc.),
-       Materialul de execuţie al ferestrelor (cercevele de lemn, PVC, metal etc.), tipul (simple, duble sau triple), dimensiunile acestora (lăţime, înălţime), tipul geamului (termopan, geam simplu etc.),
-       Numărul ocupanţilor, genul de muncă (pentru calcularea degajărilor de căldură şi umiditate per ocupant),
-       Gradul de dotare cu aparatura electrică degajatoare de căldură şi umiditate (lămpi de iluminat fluorescente sau cu incandescenţă, aparate TV, faxuri, imprimante, spălătoare etc.).
Uneori, pentru calcule rapide, strict informative, se pot face estimări ştiind că necesarul de frig al încăperii variază de la 80 W/mp (cazul 1, al unei încăperi cu o fereastră la N sau NE) la peste 150 W/mp (cazul 2, al aceleaşi încăperi dar cu două ferestre, din care cel puţin una la S sau SW).
Dacă de exemplu încăperea are 5 x 4 = 20 mp, şi este mai apropiată ca alcătuire de cazul 2, rezultă un necesar de frig de 20 mp x 150 W/mp = 3000 W (cca. 10500 BTU/h).
Cât de mare să fie aparatul
Este evident faptul că un aparat de aer condiţionat trebuie să aibă o putere frigorifică totală mai mare decât necesarul de frig al încăperii.
Iată câteva sfaturi în privinţa alegerii mărimii potrivite a aparatului de climatizare dacă ţinem seama de încăperea pe care o va servi:
-       Dacă ştiţi că vă deranjează curenţii de aer, cumpăraţi aparate ceva mai mari, care vor putea asigura necesarul maxim al încăperii la turaţia medie a aparatului;
-       -       Nu cumpăraţi un aparat mai mic (deci mai ieftin) decât dacă nu aveţi încotro, deoarece la vârf de sarcină, acesta va trebui să „gâfâie” lungi perioade la debitul maxim;
-       -       Acordaţi o atenţie suplimentară locului de amplasare a unităţii interioare în încăperea Dvs.;
-       -       Lipsa fondurilor poate conduce la achiziţionarea de aparate subdimensionate care (obligate să funcţioneze, la turaţie maximă, timp îndelungat) sigur vor fi mai zgomotoase şi se vor uza mai repede.
-       -       Alegerea aparatului cu o mică rezervă de putere frigorifică face ca acesta să aibă o viaţă mai lungă.
Aparatul de condiţionare poate să încălzească parţial o încăpere
În acest caz vorbim despre o pompă termică.
Să o spunem de la bun început: un asemenea aparat poate încălzi deplin încăperea (pe care vara o răcoreşte) numai când afară sunt temperaturi peste 0 oC.
Marea majoritate a aparatelor de condiţionare, vândute la noi în ultima perioadă, sunt pompe termice, adică: iarna, unitatea interioară (cea montată în încăpere) încălzeşte aerul incintei, iar cea exterioară (cea montată, uzual, pe un perete exterior al clădirii) utilizează aerul exterior ca sursă de energie termică.
Pentru fixarea ideilor:
-       De exemplu, un echipament de climatizare care, vara, furnizează 18 000 BTU/h (adică 5.3 kW) de frig, iarna, la temperaturi de cca. +7…10 oC furnizează cam tot atâta căldură;
-       Pe măsură ce temperatura aerului exterior scade, puterea de încălzire furnizată de o pompă termică se micşorează; de ex., iată puterile termice oferite de acelaşi aparat la diferite temperaturi exterioare: 4,4 kW (la +5 oC), 3,9 kW (la 0 oC), 3,4 kW (la –5 oC), 2,7 kW (la –10 oC), 2,1 kW (la –15 oC);
-       Pentru ca o încăpere să fie încălzită până la temperatura de calcul de iarnă (de ex. –15 oC), cu sistemul "pompă termică", ar fi necesare mai multe echipamente (ceea ce nu ar fi economic);
-       În plus, la temperaturi negative exterioare începe să apară şi îngheţarea (givrarea), mai mult sau mai puţin intensă, a unităţii exterioare;
-       Odată aparatul îngheţat el nu poate fi repus în funcţionare normală decât după efectuarea unei operaţii (automate) de dezgheţare (degivrare), operaţie în timpul căreia nu se furnizează căldură în încăpere.
-       Cu cât este mai rece afară, cu atât timpul de degivrare creşte.
Sfaturi de amplasare a unităţii interioare
Se va respecta următorul principiu: corpul uman trebuie să întâlnească aerul insuflat de aparate numai după ce acesta a parcurs un drum cât mai lung, răsucindu-se practic pe 2-3 laturi ale încăperii.
Jetul de aer, astfel insuflat, "îşi va pierde din putere" (nu va produce curenţi) după frecarea de pereţi, tavan, mobilier etc.
Se vor evita situaţiile în care jetul de aer: suflă direct spre pat, în faţă, în ceafă, în urechi, în ochi, în creştetul capului, peste şale sau de-a dreptul într-un dulap voluminos care să îl devieze spre locurile unde sunt aşezaţi oamenii (care lucrează sau se odihnesc, mai mult sau mai puţin îmbrăcaţi).
Concluzii referitoare la amplasarea aparatului:
-      utilizarea aparatului de aer condiţionat poate modifica unele obiceiuri;
-      amplasarea unităţii interioare a splitului nu se face la întâmplare (de ex. dacă montajul aparatului este gratis (!) există interese ale montatorului ca lungimea conductelor de freon să fie minime, ulterior apărând neplăceri în utilizare;
-      se va respecta regula diminuării „puterii” jetului de aer, lungindu-i-se traiectoria prin încăpere;
-      la nevoie, se vor modifica poziţiile de amplasare a mobilierului pentru a păstra curgerea corectă a aerului;
-      eventual, se va renunţa la anumite obiecte de mobilier, dacă încăperea este supraîncărcată;
-      se recomandă procurarea de aparate avansate tehnologic [de ex.: cele dotate cu baleiere (măturare) automată a jetului de aer pe orizontală];
-      oricum, decât aer condiţionat cu …curenţi de aer, mai bine …lipsă.
Sfaturi de amplasare a unităţii exterioare
Reamintim:
-       unitatea exterioară se va amplasa la o distanţă suficient de mare (minimum 300 mm, dacă nu se indică altfel de către uzina producătoare) de zidul casei (blocului) pentru a se face o răcire corectă a unităţii (se evită în acest fel scurtarea duratei de viaţa a echipamentului);
-       pe lângă consola normală de amplasare pe perete a unităţii exterioare a „split”-ului, este recomandată fixarea suplimentară a carcasei aparatului de peretele purtător, prin minimum 2 lanţuri antiseismice (lanţuri obişnuite, cu zalele de cca. 10…15 mm diametru exterior al zalei ) şi şuruburi separate de prindere de perete şi de carcasă (vezi figura); 
   -       este deja dovedit că, la prima scuturare mai serioasă a clădirii, în cazul unui seism, majoritatea aparatelor de climatizare (mai ales unităţile exterioare ale acestora)  sunt desprinse de pe o consolă normală şi aruncate la pământ; dacă sunt ancorate cu lanţurile antiseismice, aparatele rămân agăţate de perete, putând fi uşor repuse la locul lor;
-       în general distanţa optimă dintre componentele „split”-ului, măsurată în lungul ţevilor de cupru care leagă unitatea interioară de cea exterioară, este de cca. 5 m; lungirea, cu prea mult peste această distanţă, duce la o anumită scădere a puterii frigorifice furnizate (de ex. la o distanţă de 15 m, aparatul de 9000 BTU/h va „livra” cu 5% mai puţin);
-       cu toate acestea, montatorii de aparate de climatizare plătiţi de vânzătorii acestor aparate, sunt tentaţi să scurteze excesiv lungimea ţevilor de cupru (şi a izolaţiei termice) pentru a face „economie”, amplasând aparatele în poziţii nefavorabile pentru încăperile Dumneavoastră (informaţii suplimentare în revista UTIL nr. 3/2005).
Supravegherea montajului
Amplasarea părţilor componente ale „split”-urilor, în locuri nepotrivite, pot crea disfuncţionalităţi importante.
Se vor evita:
-   locurile care sunt poluate cu mari cantităţi de diferiţi vapori de ulei (de ex.: diverse maşini, mecanisme, bucătării etc.);
-   amplasamentele cu mari concentraţii de vapori salini (de ex.: în apropierea lacurilor sărate, litoralului); se exceptează cazurile în care se procură echipamente speciale pentru malul mării;
-   amplasamentele cu mari concentraţii de vapori ale surselor termale;
-   locurile în care sunt instalate echipamente electrice de înaltă frecvenţă (de ex.: aparate fără fir, maşini de sudat, instrumente medicale);
-   locurile care sunt caracterizate cu umiditate crescută (de ex.: spălătorii de toate tipurile).

Autor :Teodor Teretean

Niciun comentariu: