Prevenirea imbatranirii cu ajutorul antioxidantilor

Pana nu demult, medicina a fost preocupata mai mult de tratarea bolilor asociate imbatranirii, decat de procesul in sine. Incetinirea imbatranirii reprezinta o tema de larg interes pentru fiecare dintre noi.
Desi pare greu de crezut, noi, ca indivizi, nu imbatranim si nu ne imbolnavim de fapt, ci celulele noastre. Sanatatea organismului e dependenta de sanatatea propriilor celule. Astfel, pentru a incetini imbatranirea si pentru a preveni si limita bolile, trebuie sa ne protejam si sa ne hranim corect celulele.
”In anul 1956, medicul Denham Harman de la Universitatea din Nebraska, a prezentat pentru prima data ceea ce astazi este cunoscut sub numele de ’teoria radicalilor liberi in procesul imbatranirii’. Acest mare pas in cunoasterea medicala a fost, bineinteles, ignorat timp de cateva decenii de comunitatea medicala, pana cand dovezile in sprijinul acestei teorii au devenit coplesitoare, astfel incat ea nu a mai putut fi negata, devenind un fapt incontestabil.”
Dar ce sunt radicalii liberi de oxigen ? Sunt de fapt oxigen in stare instabila – hidroxil, peroxid,superoxid (TOXICI la nivel celular), rezultat in urma actiunii unor factori exogeni si endogeni asupra oxigenului molecular respirat din atmosfera (BENEFIC la nivel celular). Factori exogeni incriminati: fumat, poluare, radiatii, pesticide, aditivi alimentari, medicamente, clorul din apa de robinet etc., iar ca factor endogen esential amintesc stresul, poate inamicul public nr. 1 in tarile dezvoltate.
Radicalii liberi sunt foarte toxici la nivel celular (pe unele constituente membranare, dar cel mai rau este faptul ca actioneaza si la nivelul lantului ADN, producand mutatii, deletii sau insertii de baze azotate purinice si pirimidinice si astfel declansand bolile cu determinism genetic: cancerul, boala Alzheimer, scleroza multipla, glaucomul, cataracta, artroza, ingrosarea arterelor, zbarcirea pielii, pete pigmentare, senilitate si alte stari degenerative. In cazul cancerelor, mutatiile se produc la nivelul genelor oncogene, care, astfel se vor reactiva (ele in mod normal fiind represate imediat dupa nastere). In acest fel, celula respectiva va deveni celula maligna si pornind de la aceasta, daca sistemul imunitar se afla intr-o “ferereastra imunologica”, prin diviziune mitotica se va forma tumora cu exprimare clinica. De mentionat ca in organismul uman se initiaza zilnic cateva zeci de procese neoplazice, dar, acestea trec neobservate deoarece sistemul imunitar isi face treaba (celulele NK – Natural Killer, patruleaza prin organismul nostru si omoara tot ce este nonself, adica, inclusiv celulele canceroase).
”Imbatranirea este, prin urmare, nu un proces cronologic cauzat de trecerea timpului, ci mai curand un proces biologic determinat de viteza cu care radicalii liberi sunt asimilati in organism, distrugand celulele, atacand tesuturile si afectand functiile vitale.”
Ce putem face deci pentru a ne apara impotriva acestui atac deosebit de virulent?
Primul pas consta in eliminarea pe cat posibil a tuturor surselor de radicali liberi.
Al doilea pas este fortificarea organismului pentru ca acesta sa poata lupta in mod natural cu armele pe care le detine: enzimele Superoxiddismutaza (SOD) si Glutathionperoxidaza. Aceste enzime antioxidante sunt principalii distrugatori de radicali liberi. Pana la 25-30 ani, aceste enzime sunt produse in cantitate suficienta pentru a distruge cea mai mare parte a radicalilor liberi. Dupa aceasta varsta, organismul produce o cantitate tot mai mica de enzime antioxidante, dar cantitatea de radicali liberi nu scade niciodata; astfel, pe masura inaintarii in varsta, radicalii liberi pot sa omoare celulele mai repede decat pot ele sa se reproduca. Rezultatul este ca fiecare organ se micsoreaza si capacitatile sale functionale scad. Pentru a putea produce pe cont propriu cele doua enzime, organismul are nevoie de aporturi importante de minerale si oligo-elemente ca Seleniu si Zinc. Fara Zinc si Seleniu in cantitati suficiente, sinteza acestor doua enzime vitale devine imposibila. Seleniul a disparut aproape complet din alimentatia omului actual, si aceasta din cauza proceselor artificiale de cultivare si de prelucrare. In plus, cea mai mare parte a populatiei inregistreaza un deficit cronic de zinc, iar zincul, dupa cum se stie, este solicitat de un numar de peste 300 de enzime care au nevoie de el pentru a functiona. Adaosurile zilnice de zinc si seleniu sunt de aceea esentiale pentru a asigura cantitatile adecvate de enzime antioxidante.
Alaturi de productia interna de antioxidanti a organismului, exista si agenti externi care manifesta activitate antioxidanta atunci cand ajung in organismul uman. Printre aceste surse externe de antioxidanti se numara vitaminele A, C, E, Beta-Carotenul (precursorul vitaminei A) si aminoacizii Cisteina, Metionina si Glutation. Exista si antioxidanti care merg pe organe tinta: Licopina (care realizeaza profilaxia cancerului de prostata si care se gaseste in cantitatea cea mai crescuta in rosii, dar si in grapefruit rosu, pepene verde etc.,) si Luteina (care realizeaza profilaxia cataractei). Alte substante cu caracter antioxidant sunt Coenzima Q10, Gingko Biloba (ca fapt divers, acesti arbori au fost singurii care au ramas verzi in zona Hiroshima si Nagasaki in preajma bombardamentelor din cel de-al II-lea razboi mondial), Acidul Alfa Lipoic (ALA), care este singurul agent extern antioxidant ce strabate toate mediile (ceilalti sunt fie hidrosolubili – ex: vitamina C - , fie liposolubili – ex: vitamina E).
Specialistii americani au descris insa, in ultimii ani si asa-numitii SUPERANTIOXIDANTI, care sunt 3 la numar:
1. Extract de ceai verde – CATECHINE (polifenoli)
2. ANTHOCIANINE (cunoscute in SUA sub denumirea de OPC=Oligomeric Proanthocianidins). Anthocianinele sunt: extract din scoarta de pin, extract din struguri rosii si Quercitina.
3. Extract de coacaze, mure, capsuni, zmeura – ACIDUL ELAGIC (cel mai puternic antioxidant descoperit pana in momentul de fata).
Acestia sunt antioxidanti mult mai puternici in sensul ca au pe suprafata lor o cantitate de situsuri de legatura pentru radicali liberi mult mai mare decat antioxidantii obisnuiti (de ex. Catechinele au potential de epurare a radicalilor liberi de peste 20 ori mai mare ca vitamina E).
Departamentul pentru agricultura al SUA (USDA), a dezvoltat un nou test de laborator, cunoscut sub numele ORAC (Oxygen Radical Absorbance Capacity). In functie de acest scor ORAC, alimentele pot fi ordonate pe o scala a puterii antioxidante. Cu cat scorul ORAC este mai mare, cu atat alimentul respectiv este mai benefic pentru organismul uman. In tabelul de mai jos, prezint cateva alimente cu scorul ORAC cel mai ridicat:

Niciun comentariu: