Referat - Rolul si importanta imaginii de sine in viata noastra


Una din cele mai mari aventuri ale vietii noastre este cunoasterea de sine. Este o adevarata tragedie faptul ca unii oameni isi petrec intreaga viata fara a avea o tinta precisa, impotmolindu-se in frustrari, pentru ca nu stiu nimic despre ei insisi sau despre felul in care ar trebui sa abordeze problemele, multe dintre acestea fiind create chiar de mediul in care traiesc.

Fara
indoiala, imaginea personala are o putere atat de mare incat impactul ei este coplesitor asupra destinului ca fiinta umana, ea putand influenta atat reusita, cat si esecul.

Exista unii oameni care
isi accentueaza aspectele negative si nu reusesc niciodata sa se implineasca, sa-si puna in valoare calitatile de care dispun si sa-si foloseasca intregul potential uman.

Imaginea personala este reala, chiar daca nu o putem atinge, simti sau vedea. Esecul si succesul sunt la fel de reale.

Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem. Este rezultatul experientelor trecute, reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si poarta amprenta modului
in care am fost tratati de ceilalti, mai ales in primii ani ai copilariei. Aceasta imagine odata formata noi o socotim corecta. Dar ea poate fi falsa - si in multe cazuri ea chiar este falsa - dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar fi adevarat. Teoretic ea este adevarata.

Asta
inseamna ca imaginea de sine, cea a unei fiinte pline de slabiciune, a unei victime, careia i se intampla tot felul de lucruri este cea adevarata.

Viata noastra se desfasoara ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea personala se poate schimba, este nevoia de o alta perspectiva.

Imaginea personala, putem spune, sta la temelia
intregii noastre personalitati. in raport cu ea, experientele noastre tind sa se adevereasca si sa intareasca propria imagine, ducand astfel la un cer vicios. Toate actiunile si sentimentele noastre sunt in concordanta cu imaginea noastra personala. Ne vom comporta asa cum credem ca suntem. Pur si simplu nu putem actiona astfel, indiferent de cata vointa am da dovada. Cel care se socoteste un "ratat" va face in asa fel incat sa rateze, oricat de mult s-ar stradui sa cunoasca succesul si oricate sanse iar iesi in cale. Cel care se socoteste "ghinionist" va face in asa fel incat sa demonstreze ca este intr-adevar victima "ghinionului".

Un agent de v
anzari care se socoteste un incapabil isi va incepe prezentarea cu atitudine descurajata. Aproape ca-si va cere scuze, invitand pur si simplu sa fie refuzat. El va trezi neincrederea potentialului cumparator si astfel va avea "dovada" ca imaginea sa personala este cea corecta, este un tip antipatic, net inferior si un ratat.

Liceana care se socoteste ur
ata si neatragatoare va gasi o cale sa demonstreze ca imaginea sa personala este corecta. Daca un baiat ii spune ca este draguta, ea se va gandi la alunita de pe fata. Daca i se va spune ca are ochi frumosi, automat isi va zice in gand ca are nasul prea lung. Atitudinea sa defensiva ii va alunga, in cele din urma, pe toti potentialii admiratori, si astfel ea va avea confirmarea faptului ca felul in care se percepe, ca fiind urata, reprezinta adevarul. Din cauza asa zisului " adevar obiectiv", o persoana isi da seama rareori ca problema consta in evaluarea de sine.

Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde; depinde daca se hraneste din esecurile din trecut pentru a ne submina
in prezent, sau daca se hraneste din succesele trecute pentru a ne da curaj sa traim in prezent si sa progresam.

Trebuie sa descoperim secretul convietuirii cu propria persoana si sa nu ne temem de nimic. o imagine personala sanatoasa este cheia convietuirii cu sine. Daca ne percepem realist si ne acordam respectul meritat, acumul
and succesele si sentimentele, pastrandu-ne increderea in sine in ciuda esecurilor si iertandu-ne propriile greseli, ajungem intr-adevar sa traim in armonie cu propria persoana. Trebuie sa practicam deprinderea de a ne accepta asa cum suntem, in loc sa ne fortam sa devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea de sine ne da incredere, in timp ce incercarea de a tine pasul cu ceilalti duce la o stare de tensiune permanenta.

Pentru ca omul sa fie adaptabil si eficient, el trebuie sa fie format ca atare de timpuriu si ajutat sa-si mentina disponibilitatile pe care le are la cote
inalte de functionare. Intr-o lume a cautarilor si eforturilor spre mai bine, referirea la o personalitate cu adevarat eficienta, inceteaza sa mai fie o problema de conjunctura efemera si perisabila, devenind, dimpotriva, una de interes maximal.

IMAGINEA DE SINE
INTRE OPINIE si ADEVAR

In viata de toate zilele, in relatiile interpersonale, fiecare dintre noi aspira la cunoasterea de sine si de altul. Esalonat, fiecare individ ajunge sa-si formeze o imagine de sine conturandu-si in acelasi timp si impresii si aprecieri despre ceilalti. Se elaboreaza, incet si sigur o adevarata busola a vietii care ne permite sa ne orientam mai mult sau mai putin eficient in paienjenisul vietii cu urcusuri si coborasuri ca intr-un adevarat spatiu mioritic.

Acest proces cuprinde sinteza a doua laturi: orice persoana abordeaza pe un altul pornind de la sine, dupa cum reprezentarea despre altul face parte din procesul perceptiei de sine. Se pare ca informatiile noastre privind formarea imaginii de sine si a modului de perceptie a celorlalti, a semenilor - ceea ce s-a numit perceptie sociala - sunt destul de lacunare,
incat simtul comun prin adevaratele sale clisee a dominat adevarul obiectiv. In psihologia sociala prin cliseu se intelege o judecata simplificata care corespunde unei opinii modale (cu frecventa mare) intr-un grup, care deformeaza modul de gandire personal. In felul acesta, acest cliseu-prejudecata provine dintr-o constiinta colectiva si este preluata de individ de la grupul caruia ai apartine si se exprima sub forma de reprezentari si aprecieri personale(Ioan Radu).

Aceste opinii pot contine o parte de adevar, dar pot fi si
in intregime o eroare sau o iluzie. Concluzia ar fi ca in cadrul simtului comun adevarul si eroarea sunt indistincte.

Se poate da ca exemplu faptul ca
in realitate intalnim destui oameni care admit ideea ca inteligenta sau noninteligenta se poate inscrie in fizionomia unei persoane. Este adevarat ca din observarea expresiei mimice se pot obtine o serie de informatii privind dispozitia emotionala a persoanei respective: vigoare sau oboseala, asprime sau blandete sufleteasca, dar nu putem obtine date despre inteligenta insasi.

Deci simtul comun este gata sa stabileasca usor corelatii
intre aspectele fizice si cele psihice pe baza unor coincidente mai mult sau mai putin intamplatoare intalnite in experienta (Ioan Radu).

Dar aici mai apare si o alta problema, omul e dotat cu un adevarat mecanism prin care simte nevoia de a introduce "ordine “
in mediul natural si in ambianta sociala. In felul acesta el lipeste adevarate "etichete" peste fapte, evenimente si comportamente riscand simplificari grosolane pentru a se orienta in ambianta. In felul acesta, fiecare om plaseaza pe ceilalti oameni in categorii mai mult sau mai putin sumare pentru a-si face cat de cat o idee despre ceilalti. Astfel, mintea noastra "controleaza" realitatea printr-o reductie a complexitatii si a diferentelor care o compun. Avantajul este acela ca in acest chip se obtin posibile previziuni pentru anumite reactii si chiar un posibil control asupra lor.

Doi autori americani, (Cooley si Maed), au aratat ca imaginea de sine rezulta din interiorizarea schemei unui semen al nostru, adica psihogenetic copilul percepe propriile atribute mai
intai la altul si dupa aceea le recunoaste la el insusi. Intelegerea propriei identitati este reflexul, (ecoul) reactiilor celorlalte persoane fata de el, constiinta de sine este imaginea eului in oglinda sociala; deci, genetic are loc o constructie simultana a imaginii de sine cu imaginea de altul. In principiu, individul se cunoaste pe sine din incercarile vietii, prin intermediul actelor sale de conduita, a prestatiilor personale, a relatiilor sale cu altii atat in imprejurari obisnuite, cat si in situatii limita. Este firesc ca in cadrul acestor prestatii personale sa distingem o prima grupa de succese si esecuri care constituie prin dinamica lor prima sursa de autocunoastere. Este firesc ca succesele ridica nivelul de autoapreciere, in timp ce esecurile il coboara. Pe termen lung acest joc al celor doua tendinte va duce la o stabilizare a imaginii de sine.

Apare apoi concomitent un al doilea factor: compararea cu altul si
inscrierea individului in contextul social. La acestea se adauga opinia grupului, adica imaginea sociala de sine. Toate aceste elemente oferite de contextual social constituie matricea in care se cristalizeaza imaginea de sine.

Aici am atins o problema extrem de importanta: socializarea, aceasta reprezinta cel mai amplu si mai complex proces prin care indivizii devin nu doar fiinte sociale, ci si umane ca atare. Socializarea se delimiteaza
in doua etape: primara si secundara (Petru Ilut).

Socializarea primara are loc
in copilarie si presupun achizitionarea unor cunostinte, deprinderi, valori, atitudini si comportamente umane. In acest fel, se interiorizeaza lumea sociala, se cristalizeaza versiunea subiectiva a realitatii obiective (socioumane).

In viata copilului, care se naste intr-o structura sociala, apar primele persoane semnificante: parintii. Daca acesta se naste intr-o lume saraca, el absoarbe perspective respectivelor paturi asupra lumii sociale, dar la care adauga particularitatile atasate de parintii lui. In procesul necontenitei interactiuni dintre individul in crestere si ceilalti (in speta cei semnificativi) are loc formarea eului, identitatii si imaginii de sine. De retinut ca un copil nu poate alege persoanele semnificative, iar identificarea cu ele este automata, dupa cum interiorizarea unei relatii anume este si ea inevitabila. Copilul nu realizeaza diversitatea din jurul lui, de aceea isi inchipuie ca mediul din jurul sau este "singura lume existenta si imaginabila" (Petru Ilut)

Apare la un moment dat socializarea secundara,
in cadrul caeia are loc o interiorizare a normelor, cerintelor, a informatiilor, a valorilor promovate. si aici functioneaza persoane semnificative, dar deosebirea e ca in acest caz individul are un anumit control asupra lor, in sensul ca poate renunta la unele in favoarea altora, ca poate selecta din potentialul relatiilor interpersonale pe acelea care ii confirma stima de sine. In aceasta etapa are loc trecerea de la gandirea concreta la gandirea abstracta, de la copilarie la adolescenta. In concluzie, relatiile fata in fata, comunicarea verbala si nonverbala in grupurile, comunitatile restranse raman in continuare de importanta vitala.

In perioada copilariei mici are loc un fenomen numit centrarea pe sine. Daca punem intrebarea:"cine fuge mai tare dintre baietii de aici ?" vom primi raspuns din partea tuturor “Eu". Interpretarea este urmatoarea: in absenta unor reper sau norme de comparatie copilul se proiecteaza pe sine drept etalon implicit, ceea ce are ca efect o supraestimare, o “dilatare" a imaginii de sine. Ulterior, pe masura ce inainteaza in varsta colectivul din scoala ofera un termen de comparatie in activitatile comune. Ca urmare, autoaprecierea copilului devine din ce in ce mai modesta, avand loc o crestere a obiectivitatii. (Ioan Radu)

Un rol important
in formarea imaginii de sine il joaca constiinta eficientei proprii. Aceasta va determina la subiect o valoare motivationala deosebita, care la randul ei va determina o crestere apreciabila a nivelului de aspiratie, care la randul lui va spori considerabil perseverenta si investitia de efort pe termen mai lung. Problema care se pune in acest moment este sa intelegem cum la acelasi nivel aptitudinal performantele obtinute de subiect sunt total diferite in functie de autoaprecierea eficientei proprii. Acest lucru poate sa presupuna o evolutie in dublu sens: atat ascendenta (din succes in succes) cat si descendenta (din esec in esec). Un exemplu concret il constituie modul in care o persoana sau alta rezista la actiunea factorilor de stres. Rezultatele sunt diferite; astfel, la o persoana cu o constiinta a eficientei scazute (cum ar fi la anxiosi si depresivi) apare o decompensare rapida la confruntarea cu un factor stresant, mergand chiar pana la diminuarea sistemului imunitar. La polul opus, o persoana care abordeaza cu incredere incercarile vietii nu se expune la modificari fiziologice defavorabile. Astfel, imaginea de sine nu este un simplu epifenomen, ci ea este insotita de modificari pe toata scala sistemului bio-psiho-social. Omul participa cu intreaga lui fiinta la evenimentele vietii cotidiene (A. Bandura).

Apare limpede ca vietile noastre nu reprezinta doar desfasurarea unui program natural genetic dat de la nastere, ci conjunctia acestuia cu deciziile altora
in legatura cu noi (in copilarie) si mai apoi cu propriile alegeri intre diverse alternative de moduri de viata. Aceasta impletire intre factorii natural-ereditari si socializanti educative este insa atat de fina si complexa, inextricabila, incat greu ne putem pronunta asupra ponderii unora sau altora in edificarea aspectelor legate de auto-stima si auto-eficienta. Sigur insa ca optiunile de viata, increderea in posibilitatile proprii si in eficienta de sine sunt drastic limitate social, atat la nivel micro (mediul familial, profesie etc.) cat si la nivel macrosocial. Se pare ca corelatia pozitiva intre eficacitatea de sine si performanta se datoreaza chiar si producerii unor anumite substante biochimice endogene care anihileaza oboseala si durerea provocata de eforturi fizice prelungite in cazul activitatii unor sportive de performanta (A. Bandura).

Psihosociologii se pare ca nu au studiat
inca in profunzime conditiile concrete in care noi cautam sa ne imbunatatim pe noi insine, ce atributii sunt prioritare in acest efort si ce surse de informatie folosim. Chiar iluziile pozitive despre noi insine care insa nu merg prea departe de datele reale, pot crea functii adaptative si pot contribui la cresterea de sine. Se ajunge la ideea mai veche a lui Adler a compensarii, potrivit careia persoanele care nu au aptitudini sau nu reusesc intr-un domeniu si focalizeaza potentialitatile in altul, unde cred ca vor avea succes, unde se vor afirma. De exemplu o fata mai putin atragatoare se va concentra asupra performantelor sale academice.

DETERMINANTELE SOCIALE ALE AUTOAPRECIERII

In mod concret, t
anarul ca si adultul ia act de opiniile si aprecierile colectivului, in situatii de grup, in activitati colective (munca scoala etc.), sau in relatiile zilnice cu ceilalti. Sesizarea imaginii de sine in viziunea celorlalti este numita metaperceptie. Inainte de a fi insusite, interiorizate, aprecierile colectivului devin vizibile in contactele interpersonale. Dar fiecare adolescent sau tanar face parte simultan din mai multe grupuri care se intersecteaza: familia, clasa de elevi, grupa de munca, formatia culturala, echipa sportiva, anturajul prietenilor etc. in acest fel, unitatii imaginii de sine i se opune multiplicitatea imaginilor sociale(parinti, profesori, colegi de scoala si de munca, sefi ierarhici, etc.).

Se poate face distinctie
intre imaginea sociala de sine, adica opinia, aprecierea grupului cunoscuta de subiect si imaginea de sine, adica cum se vede subiectul pe el insusi. Cele doua reprezentari sunt genetic strans legate (I. Radu).

Imaginea pe care o promoveaza grupul si ponderea ei, depinde de stadiul de dezvoltare a t
anarului. Astfel, la adolescenti, reprezentarea de sine este mai labila si mai fragmentara, fiind in permanenta confruntare cu opinia grupului. scolarul mai mare intelege faptul ca ceilalti il privesc in chipuri diferite. In consecinta, are loc un proces continuu de decantare si formare, incat preluarea versiunii sociale este rezultatul unor aproximari succesive, fiind intotdeauna filtrata prin prisma autoperceptiei (I. Radu). Deci imaginea de sine nu este un simplu ecou al aprecierii celorlalti.

S-au facut numeroase cercetari pe aceasta tema. Mentionam pe aceea prin care s-a cerut subiectilor adolescenti sa raspunda prin "da" sau "nu", descriindu-se pe sine mai
intai, asa cum stie el ca il apreciaza tatal sau, mama sa, apoi o alta persoana matura semnificativa si, in sfarsit, colegii: baieti si fete. Dupa aceea, urma sa completeze chestionarul descriindu-se cat mai sincer potrivit versiunii intime a imaginii de sine. S-au pus apoi in paralel datele si s-au determinat coeficientii de corelatie. Apar sensibil apropiate parerile parintilor, precum si opiniile colegilor, baieti si fete, asa cum sunt sesizate de subiect ("r" este de ordinul 0, 80 si 0, 90).
Intre ele, cele doua categorii de imagini-ale parintilor si ale colegilor - asa cum sunt percepute de subiect-se deosebesc destul de mult, valorile lui "r. " variind intre 0, 53 si 0, 60. imaginea proprie de sine se situeaza intre cele doua aprecieri, apropriindu-se, dupa aceste date, mai mult de opinia parintilor de cit a colegilor, cei dintai aratandu-se inclinati sa faca mai mult aprecieri pozitive.

Dincolo de cifre trebuie sa retinem urmatoarele aspecte:
in primul rand, distinctia dintre faptul autentic si simplul conformism. In al doilea rand trebuie acordata atentie actiunii mecanismelor de proiectie si de aparare a eului. Astfel, un elev slab la invatatura declara reusita scolara o nonvaloare, un copil plapand pune in prim-plan vigoarea fizica, un altul mai putin cinstit atribuie onestitatii un loc minor; o fata frumoasa subapreciaza aceasta calitate pentru ca o poseda, un copil inteligent aseaza aceasta insusire pe la mijlocul scarii intrucat o are, etc. (I. Radu).

Apare deci acest joc de compensari si de proiectii care actioneaza pe fondul modelului propus de societate. Ancheta psihosociala surprinde anumite tendinte cu caracter statistic,
in spatele carora regasim un ghem complicat de interactiuni.

Imaginea de sine mai are calitatea de a se proiecta
in viitor. Numai ca tinerii proveniti din paturile sarace care traiesc experienta frustrarii vor fi impiedicati sa-si proiecteze cu indrazneala sperantele. Preocupati de obtinerea mijloacelor de existenta traiesc intr-o perspectiva limitata a zilei de maine. increderea in sine se prezinta la cote foarte modeste. Reducerea la scara vietii a imaginii de sine si a nivelului de aspiratie este o cucerire a maturitatii.

In plus de toate acestea trebuie sa tinem cont ca fiecare persoana face in mod spontan anticipatii, predictii, se angajeaza in abstractii si generalizari pe cont propriu, elaboreaza "constructe" mentale bipolare: alb-negru, usor-greu, amical-ostil. Aceste constructe mentale permit nu numai sa "etichetam" lucrurile, persoanele, elementele universului nostru dar sa incercam si predictii. Astfel subiectul evalueaza, clasifica persoanele cu care este confruntat. Evantaiul de "etichete" se poate largi sau restrange in functie si de experienta de viata.
Oamenii tind sa faca o buna impresie celorlalti. Sunt cunoscute cateva gesturi caracteristice (dupa R. Baron si D. Byrne).
-conformismul, tendinta de a impartasii opiniile si valorile celuilalt;
-etalarea aptitudinilor si succeselor proprii, daca o asemenea cerere a fost adresata;
-mimarea modestiei, mai ales cand aceasta se asociaza cu performante, succese;
-asocierea in fapt sau in relatari cu persoane de prestigiu;

Aceste gesturi reprezinta tehnici sociale verificate de a face impresie buna altora, iar cunoasterea lor poate dezvalui mai usor disimularea acolo unde ea exista.

IMAGINEA PERSONALA - CHEIA PENTRU O VIATA MAI BUNA



Studiile efectuate de diversi psihologi arata ca
intelegerea psihologiei sinelui poate insemna diferenta dintre reusita si esec, dintre dragoste si ura, dintre amaraciune si fericire. Descoperirea adevaratului eu poate salva casniciile destramate, poate remodela o cariera gresita si transforma victimele" esecului de personalitate". Indiferent ca ne dam seama sau nu, absolut toti avem o imagine mentala a noastra. Poate fi una vaga sau prost definita, dar constientul nostru o sesizeaza. S-ar putea uneori, chiar sa nu fie recunoscuta de catre constient, dar ea exista pana in cele mai mici amanunte. Imaginea personala este parerea noastra despre ce fel de persoana suntem. Ea a fost creata din propriile noastre convingeri despre noi insine. Dar majoritatea acestor convingeri despre noi insine s-au format in subconstient din experientele trecutului, din succese si esecuri, din umilinte, din triumfuri si din felul cum au reactionat altii fata de noi, mai ales in prima copilarie.

Din toate acestea noi am construit mental un " sine "(sau o imagine de sine). De
indata ce o idee sau o convingere despre noi intra in imagine, ea devine automat " adevarata" in ceea ce ne priveste. Noi nu-i putem pune la indoiala validitatea, ci actionam conform ei ca si cum ar fi fost reala. Odata construita, toate actiunile noastre sentimentele si comportamentul - chiar si capacitatile noastre - sunt intotdeauna in concordanta cu imaginea personala. Vom actiona "conform " persoanei pe care o concepem. Pur si simplu nu putem actiona altfel, in ciuda tuturor eforturilor constiente si a vointei.

Imaginea personala este o " premisa", o baza pe care se construieste
intreaga personalitate, comportamentul si chiar o parte din intamplari. Din aceasta cauza, experientele noastre par sa verifice si deci sa intareasca imaginea noastra personala, ajungandu-se la un cerc vicios din care cu greu se mai poate iesi. Astfel o tanara care are o imagine de sine conform careia nimeni n-o place, se va trezi evitata la reuniuni. Ea pur si simplu invita aceasta reactie de respingere. Expresia ei jalnica, maniera sa vesnic abatuta, nerabdarea de a placea sau ostilitatea subconstienta fata de cei pe care anticipeaza ca o vor jigni - toate acestea fac sa fie indepartati cei pe care i-ar fi putut atrage. (Bobbe Sommer)

In concluzie, pentru "a trai" cu adevarat, adica pentru a gasi viata satisfacator de rezonabila, este nevoie de o imagine personala adecvata si realista pe care s-o acceptam. Trebuie sa ne acceptam singuri. Trebuie sa ne stimam. Nivelul stimei de sine afecteaza puternic performantele in toate activitatile, o joasa stima de sine sporeste riscul insucceselor, determinand astfel o viziune si mai sumbra asupra propriei persoane.

Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput si sinele ideal (dorit), adica modul
in care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Dupa unii autori distanta dintre sinele actual si cel dorit ne da masura pretuirii (stimei) de sine. S-a constatat ca o diferenta mare intre sinele actual (perceput) si sinele dorit conduce la stari deprimante. Trebuie sa ne stimam, trebuie sa avem un eu in care sa avem incredere. Trebuie sa avem un eu de care sa nu ne fie rusine si pe care sa-l putem exprima liber, creator, neincercand sa-l ascundem. Trebuie sa avem un eu care sa corespunda realitatii, pentru a functiona eficient in lumea reala. Trebuie sa ne cunoastem atat punctele tari cat si punctele slabe si sa fim onesti in ambele directii. Imaginea noastra personala trebuie sa fie o aproximare rezonabila a noastra, nefiind nici mai mult decat ceea ce suntem, nici mai putin.

Atunci c
and aceasta imagine este intacta si sigura, ne simtim bine. Cand este amenintata, ne simtim nelinistiti si nesiguri. Cand este potrivita si ne simtim intru totul mandri de ea, capatam incredere in sine. Ne simtim liberi sa fim noi insine si sa ne exprimam ca atare. Atunci functionam optim. Atunci cand imaginea personala devine obiect de rusine, avem tendinta s-o ascundem si sa n-o etalam. Exprimarea creatoare este blocata, devenim ostili si greu de abordat.

Imaginea de sine si obiceiurile noastre au tendinta de a functiona
impreuna. Obiceiurile trebuie socotite un fel de haine ale personalitatii noastre. Ele nu sunt accidentale sau intamplatoare. Le avem pentru ca n-i se potrivesc. Ele sunt in concordanta cu imaginea de sine si cu tiparul intregii noastre personalitati. Atunci cand dezvoltam in mod constient si deliberat obiceiuri noi, mai bune, imaginea personala are tendinta sa depaseasca vechile obiceiuri construind noi tipare. (Bobbe Sommer)

Imaginea de sine stabileste limitele a cea ce poti si a ceea ce nu poti reusi. C
at de usor este sa ne identificam cu dezamagirile si esecurile noastre. In loc sa ne spunem " N-am reusit sa obtinem slujba pe care o voiam", noi tragem concluzia "Sunt un ratat". In loc sa gandim "Relatia asta n-a mers", ne spunem "Nimeni nu ma vrea". Ca urmare a acestei autoetichetari negative, suntem prinsi in spatele unui zid de frica, anxietate, sentiment de vinovatie, al autocondamnarii si al urii de sine.

Se pare ca realizarea personala este un concept subiectiv. Pentru unii el
inseamna bani si bunuri personale. Pentru altii, el inseamna o viata de familie si relatii personale. Pentru altii, el poate fi masurat in realizari sentimentale, intelectuale, trupesti sau spirituale. Oricare ar fi e bine ca realizarile sa le masuram dupa propriile noastre standarde, si nu ale altora, ale mamei, tatalui sau oricine altcineva. Suntem datori sa ne simtim bine asa cum suntem. Chiar suntem datori sa ne concentram asupra calitatilor noastre asa cum sunt ele.

Trebuie sa avem grija ce le spunem copiilor. S-ar putea sa fie de acord cu vorbele noastre.
Inainte de a spune unui copil ca e "prost", "neindemanatic", "rau", sau "o mare dezamagire", este important ca un parinte sa-si puna intrebarea "oare in acest fel doresc eu sa se perceapa pe sine fetita sau baiatul meu ?".

Sistemul nostru de convingeri
incepe in copilarie, cu "reprosurile" pe care le primim din partea parintilor. Aceste reprosuri sunt primii indicatori ai valorii noastre personale. Pe masura ce crestem si ne dezvoltam, ne sunt aduse in fata alte oglinzi de catre membrii familie, de catre colegi si profesori. Aceste reflectari ale imaginii noastre formeaza baza imaginii de sine pe masura ce ne maturizam. Daca insa constientizam toate acestea si le privim cu un ochi critic, rareori rezistam unei analize atente.

Cre
ind convingeri pozitive parintii isi pot educa sanatos copii. Trebuie sa fim atenti cu lucrurile pe care le spunem despre si in prezenta copiilor. Exemplu: "ai facut o greseala" este o declaratie corectiva care ajuta copilul sa ramana pe drumul cel bun. Dar o afirmatie de genul " esti o eroare a naturii", este un mesaj negativ pe care, din pacate, prea multi parinti il transmit copiilor in mod deliberat sau nu. (Bobbe Sommer)

Suntem permanent bombardati din ziua
in care ne - am nascut cu tot felul de sugestii limitative. Daca profesorul se simte deprimat, daca-i considera prosti pe elevii sai, sau daca metoda lui nu functioneaza, este posibil ca elevii sa-si dea seama de asta si sa le fie afectat randamentul.

O imagine de sine pozitiva ne da posibilitatea de a stabili o stacheta mai
inalta pentru reusita in viata, ne poate transforma intr-o persoana care rezolva problemele si nu care le acumuleaza, ne poate controla stresul pentru ca acesta sa nu se transforme in disperare, ne poate ajuta sa obtinem relaxarea necesara sanatatii fizice, ne sprijina in afirmarea spiritului si a entuziasmului pentru viata, ne stimuleaza perseverenta chiar si in imprejurari dificile, ne ajuta sa transformam un moment de criza intr-o sansa si nu intr-o infrangere, ne indica drumul de urmat spre o directie pozitiva.

Dupa cum spunea Maxwell Maltz scopul fiecaruia dintre noi este sa traiasca mai mult si mai bine. indiferent care ar fi definitia fericirii ea nu poate fi traita dec
at in masura in care iti traiesti cu adevarat viata. Sa-ti traiesti cu adevarat viata inseamna, intre multe alte lucruri, mai multe reusite, atingerea unor scopuri valoroase, mai multa dragoste primita si daruita, mai multa sanatate si bucurie, mai multa fericire pentru noi si ceilalti. Nu trebuie sa ne limitam viata, gandindu-ne ca nu merita sau ca n-o meritam.

Inchei prin a spune ca " cele mai fascinante schimbari ale secolului XXI nu vor avea loc datorita tehnologiei, ci datorita extinderii conceptului a ceea ce inseamna sa fi OM" (John Naisbitt).



BIBLIOGRAFIE

1 Andrei Cosmovici, Luminita Iacob - Psihologia sociala - Editura Polirom Iasi 1998;

2 Ana Tucicov Bogdan - Psihologie generala si psihologie sociala - Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1973;

3 Adrian Neculau (coordonator) - Manual de psihologie sociala - Editura Polirom 2003;

4 Petru Ilut - Sinele si cunoasterea lui (Teme actuale de psihosociologie) -Editura Polirom 2001;

5 Mielu Zlate - Eul si personalitatea - Editura Trei 2004;

6 Ioan Radu, Petru Ilut, Liviu Matei - Curs de Psihologie Sociala - Editura Exe S. R. L. 1994;

7 Bobbe Sommer- Psihocibernetica 2000 -Editura Curtea Veche Bucuresti 2002;

8 Nicky Hayes - Sue Orrell - Introducere
in Psihologie - Ed. BIC ALL - Timisoara - Ed. A. III. - a

Niciun comentariu: