Manipulati si evitati sa fiti manipulati! Legea autoritatii vol V

      Sa presupunem ca, raspunzand unui anunt din ziar, cineva se ofera voluntar
      pentru un experiment, care se tine la Facultatea de Psihologie, despre
      "efectele pedepsei asupra procesului de invatare si a memoriei".
      Coordonatorul experimentului, un profesor de la facultate, ii spune
      respectivului ca va avea un partener, anume pe dvs., si ca dvs. trebuie sa
      va amintiti niste cuvinte pe care le-ati memorat deja.
      In timp ce va leaga de un scaun si va ataseaza niste electrozi la piept,
      coordonatorul ii explica voluntarului ca sarcina lui este ca, pentru
      fiecare raspuns incorect, sa va administreze un soc electric prin
      intermediul unui comutator pe care il are la dispozitie.
      Intensitatea socurilor va fi din ce in ce mai mare. Voluntarul devine un
      pic ingrijorat, dar coordonatorul il linisteste spunandu-i ca socurile,
      chiar daca la un moment dat vor fi dureroase, nu vor avea nici efect
      permanent.
      Si experimentul incepe.
      Dupa cateva raspunsuri corecte, o dati in bara si partenerul va
      sanctioneaza prompt: 15 V, o mica tresarire, nimic grav.
      Urmeaza alte cateva greseli: 30 V, 45 V, 60 V...
      Socurile incep sa fie dureroase, la 120 V tipati. La 150 V urlati de-a
      binelea si spuneti ca vreti sa renuntati, dar coordonatorul ii cere
      voluntarului, pe un ton ferm, sa continue. La 190 V incercati sa va
      smulgeti din scaun, de-abia va puteti concentra pentru a da un raspuns...
      240 V, 255 V, 270 V... Va rugati, loviti cu picioarele in pereti de
      durere, raspundeti la intamplare...
      Partenerul dvs. e alb la fata, dar coordonatorul tipa la el sa nu renunte
      si el continua sa apese pe comutator.
      Este cumva un cosmar? Facultatea asta de psihologie e chiar o facultate
      sau o camera de tortura condusa de psihopati?
      Experimentul descris anterior nu este imaginar; el a fost facut in
      realitate acum 20 de ani, dar scopul lui nu avea nici o legatura cu
      procesul de invatare; se urmarea doar sa verifice pina la ce punct un om
      obisnuit era capabil sa aplice un asemenea tratament unui nevinovat, fara
      nici un alt motiv decat ordinele unei autoritati (reprezentate in cazul de
      fata de coordonator).
      Victima, evident, nu primea nici un soc electric, ea era un actor angajat
      de cercetatori sa simuleze efectele descrise mai sus.
      Poate parea de necrezut, dar aproape 70% din cei testati (persoane normale
      si alese la intamplare) au urmat ordinele primite, ajungand sa
      administreze socul maxim de 450 V, in ciuda suferintei evidente a
      "victimei".
      Sa mentionam ca acesti voluntari erau perfect constienti de durerile care
      le provocau, experimentul nu le placea deloc, vroiau sa plece, dar
      continuau totusi sa apese pe comutator cand coordonatorul le cerea s-o
      faca.
      Concluzia experimentului confirma un aspect ce ne ingheata singele in
      vine: anume disponibilitatea persoanelor adulte de a urma pana la extrem
      ordinele unei autoritati.
      Legea nr.5 Legea "supunerii fata de autoritati"
      Se intampla adesea sa subevaluam forta lucrurilor evidente: dintre toate
      comportamentele automatice pe care le analizam in aceasta serie de
      articole, acela de a executa ordinele sau de a asculta sfaturile care vin
      din partea cuiva aflat intr-o pozitie de autoritate are forta cea mai
      mare.
      Ni se pare atat de evident ca trebuie sa ne supunem unui ordin venit "de
      sus", incat acordam foarte putina atentie acestui lucru. Explicatia?
      Explicatia o constituie adevarata spalare a creierului la care suntem
      supusi toata viata: acasa trebuie sa ne supunem parintilor, la scoala -
      profesorilor, pe strada - politistilor, la birou - sefului etc.
      Ca sa nu mai vorbim de educatia religioasa care ne spune ca intotdeauna
      trebuie sa ne supunem lui Dumnezeu.
      Este foarte util pentru societate faptul ca cetatenii recunosc o
      autoritate comuna si ca i se supun.
      Supunerea este un element de baza in structura vietii sociale; anarhia nu
      ar face posibila nici macar simpla convietuire, cu atat mai putin
      dezvoltarea societatii, a comertului, a stiintei etc.
      Supunerea fata de autoritati ne scapa de responsabilitatea rezultatelor
      actiunilor noastre (ganditi-va la raspunsul-sablon al celor acuzati de
      crima de razboi: "Eu doar am executat ordine"); in plus, cei aflati de
      obicei intr-o pozitie de autoritate (parinti, medici, judecatori,
      politicieni, experti...) sunt intr-adevar mai bine pregatiti decat noi
      intr-un anumit domeniu si, in mod sigur, toti am constatat cel putin o
      data ca este mai bine sa-i ascultam pe ei, decat sa procedam dupa capul
      nostru.
      Ca si in cazul celorlalte legi pe care le-am analizat, problema nu este
      legea in sine (de obicei pozitiva), ci felul mecanic in care reactionam:
      odata ce am fost educati sa ne supunem autoritatii, riscam sa ne supunem
      chiar daca ordinele acesteia sunt complet absurde (experimentele facute in
      locuri unde structura ierarhica este foarte importanta, de exemplu in
      armata sau intr-un spital, au dovedit ca un ordin deliberat aberant nu
      este analizat critic, ci este executat fara discutie).
      Cat de adevarata este autoritatea careia ne supunem?
      Pana acum am vorbit de autoritatea reala. Partea proasta este ca
      autoritatea se manifesta mai ales prin simboluri, extrem de usor de
      contrafacut, iar posibilitatile manipulatorului de a va face sa credeti ce
      vrea el sunt numeroase:
      - escrocii de orice nivel au inteles perfect ca, in majoritatea cazurilor,
      noi ne bazam pe aparente si nu verificam ce ni se spune, pentru ca ni se
      pare nepoliticos. De aceea ei ne arata doar simboluri exterioare ale
      autoritatii, lucru extraordinar de usor de realizat;
      - publicitatea ne bombardeaza cu tot felul de pareri ale unor
      "experti"care garanteaza calitatile diverselor produse si nimanui nu-i
      trece prin cap sa controleze daca sunt, intr-adevar, experti;
      - ziaristii sunt convinsi ca pot sa comunice orice prostie publicului si
      sa fie crezuti, pentru ca "este scris in ziar" sau "s-a spus la
      televizor";
      - birocratii pot sa ne ceara tot felul de hirtii si hirtiute, pentru ca
      "asa este regulamentul", "acestea sunt ordinele", sau, mai modern, "asa e
      rezultatul de la calculator".
      De multe ori autoritatea invocata poate fi o bazaconie, dar Legea
      "supunerii fata de autoritati" functioneaza perfect:
      --------------------------------------------------------------------
      Autoritatea lui John Nobody
      Daca un prieten va spune ca feliile de rosii puse pe chelie stimuleaza
      cresterea parului, probabil nici nu-l veti baga in seama.
      Dar daca cititi in ziar ca profesorul John Nobody si echipa lui de la
      Nowhere University, dupa zece ani de studiu asupra a 4.500 de persoane, au
      demonstrat eficienta feliilor de rosii in tratarea calvitiei, va repeziti
      imediat la piata sa luati rosii, fara sa va intrebati vreun moment daca
      exista un profesor John Nobody si o universitate Nowhere (va rog sa
      observati cate autoritati am pus pe masa: un profesor si echipa lui, o
      universitate americana, cercetari timp de 10 ani, 4.500 de persoane,
      articol in ziar...).
      ---------------------------------------------------------------------
      Povestea de mai inainte, cu rosiile, n-are consecinte majore, dar
      ganditi-va: chiar daca ar fi fost vorba de o informatie mai importanta, o
      controla cineva?
      Apropo, un prieten mi-a povestit ca, inainte de Revolutie, erau persoane
      care credeau ca omul cel mai bogat din Romania era numitul "Cap de
      locuitor", pentru ca avea nu stiu cate tone de otel, de cereale, de
      cauciuc etc.
      In acelasi context, stiti de ce oamenii politici sunt asa de siguri pe ei
      cand isi sprijina afirmatiile cu rezultatele unor statistici (imaginare)?
      Deoarece s-a constatat ca o astfel de minciuna nu poate fi contracarata
      decat de specialisti, care n-au timp sa asculte si nici chef sa intervina
      atunci cand se fac afirmatiile gresite.
      Faceti un experiment cu prietenii dvs.: incepeti o fraza cu "Ultimile
      statistici arata ca..." si spuneti apoi prima idiotenie care va vine in
      minte. O sa vedeti ca foarte putini au curajul sa va contrazica.
      Si, in fine, sa nu uitam ca cineva poate fi un expert adevarat, poate sa
      fie cinstit si de buna credinta, cu alte cuvinte detine o autoritate
      reala, dar asta nu inseamna ca are automat dreptate.
      Greselilor expertilor ar umple sute de carti...
      Cum putem sa ne aparam
      Din nefericire, nu exista solutii simple, in afara de acelea pe care vi
      le-am spus in fiecare articol, adica de a incerca sa tineti ochii deschisi
      si sa va pastrati independenta de gindire.
      Nu putem pune in discutie orice autoritate, nici nu putem sa controlam
      orice stire sau sa verificam toate informatiile primite, dar putem incerca
      sa fim putin atenti la veridicitatea autoritatilor cu care avem de-a face.

      Obisnuinta de a verifica macar ceea ce ni se pare ciudat previne multe
      greseli grosolane.

Niciun comentariu: