Referat Europa Sudica

Unitatea geografica „Europa Sudica” (Mediteraneana) cuprinde cele trei mari peninsule din sudul continentului — Iberica, Italica, Balcanica si insulele din Marea Mediterana. Cele mai mari insule ale Europei sudice sunt: insula Sardinia, insula Sicilia, insula Corsica, insula Creta, insulele Baleare s. a.
Asezarea geografica si climatul deosebit, specific au conditionat trasaturile unicale ale cadrului natural, dar si al activitatilor economice, si ale populatiei acestei unitati geografice, impunandu-se individualizarea ei.
Apele Cu exceptia raurilor de pe peninsula Iberica, apele curgatoare din Europa Sudica au un curs scurt. Alimentandu-se preponderent din topirea zapezilor din munti si din ploi, regimul hidrologic al raurilor este determinat de conditiile climatice. Astfel apele curgatoare in anotimpul de vara isi reduc considerabil nivelul apei si debitul, inregistrandu-se etiajul iar iarna, in timpul ploilor, raule isi sporesc esential debitul, uneori chiar revarsandu- se.
Vara, o parte importanta din apa raurilor este folosita in irigatii, indeosebi in regiunile de campie.
Avand cadere mare in cursurile lor superioare, raurile poseda un inalt potential hidroenergetic. Cele mai mari fluvii ale Europei Sudice sunt: Duero, Tajo, Guadiana, Guadalquivir si Ebro, de pe peninsula Iberica, si Pad din nordul Italiei.

Peninsula Iberica
Peninsula Iberica este cea mai mare (588 415 km2) si mai masiva dintre peninsulele Europei Meridionale, fiind izolata fata de restul continentului prin masivul lant al Muntilor Pirinei. Forma peninsulei este apropiata de cea a unui patrulater. Strabon o compara cu o piele de taur desfasurata. Tarmurile sale sint slab fragmentate. Lipsesc inflexiunile adinci, desi in regiunile cu tarm de tip „ria" acesta lasa impresia unei fragmentari accentuate.
Relieful Peninsulei Iberice se caracterizeaza printr-o accentuata masivitate. Altitudinea sa medie este de 660 m, fiind alcatuita aproape in exclusivitate din munti si podisuri inalte.
Suprafete insemnate sint ocupate si de structurile alpine. In Peninsula Iberica, acestea din urma s-au diferentiat ca stil tectonic de la o regiune la alta. Astfel, se deosebesc masive montane cu stratele puternic cutate si cu sariaje de mare amploare, cu reprezentarea bogata a faciesurilor de mare adinca si cu continuitate de sedimentare din paleozoic pina in eocen, care alcatuiesc asa-numitele „alpide”. Tipici pentru aceasta categorie sint Muntii Andaluziei. O alta categorie o formeaza asa-numitele „iberide”, din care fac parte muntii Pirinei, Iberici si Cataloniei. Acestea se caracterizeaza printr-o cutare mai slaba, lipsa sariajelor, facies petrografic variat (de mare epicontinentala) si numeroase lacune stratigrafice. In zonele axiale ale acestor munti sint adesea incluse blocuri vechi, paleozoice. O alta categorie de unitati o formeaza bazinele tectonice umplute cu sedimente complexe, ca de exemplu bazinul Ebro, in cadrul caruia sint reprezentate atit depozitele lacustre cit si cele fluviale. Cele mai noi formatiuni ale Peninsulei Iberice alcatuiesc fasiile inguste de campie de pe litoralul vestic (Cimpia Portugaliei) si largile golfuri ale litoralului estic.
In general, marile unitati de relief din Peninsula Iberica se suprapun unitatilor structurale ale acesteia. Cea mai vasta unitate de relief primesc cantitati insuficiente de precipitatii: 400—500 mm/an si chiar 300 mm/an pe tarmul Mediterane sau in Castilia Noua.
Raurile se diferentiaza de la un sector la altul al Penin-sulei Iberice in functie de clima si de conditiile orografice. Cele mal mari artere sint tributare Atlanticului: Duero (Douro), Tajo (Tejo), Guadiana, Guadalquivir s.a. Bazinul hidrografic al Atlanticului ocupa cea mai mare suprafata din peninsula.
In est, Ebro dreneaza depresiunea Argonului si se varsa in Mediterana, dupa ce strabate printr-un frumos defileu, muntii de pe coasta. Pintre raurile mai mari ale estului trebuie remarcat si Jucar.
In general, raurile din Peninsula Iberica au vai bine dezvoltate, cu terase largi in cursurile lor inferioare si mijlocii. Din cauza variatiilor de debit si a conditiilor de relief, raurile Peninsulei Iberice nu prezinta importanta pentru navigatie; in schimb, ele sint amenajate pentru irigatii si obtinerea energiei electrice.

Peninsula Italica   Peninsula Italica (Apeninica) este cea mai mica dintre persinsulele Europei Meridionale si ocupa o pozitie mediana in Mediterana fiind izolata de restul Europei prin puternica bariera muntoasa a Alpilor, ingustimea peninsulei are repercusiuni importante asupra fenomenelor geografice: raurile sint scurte si dreneaza suprafete mici, iar influenta Mediteranei acopera direct aproape intreaga sa suprafata. Datorita extinderii mari de la nord la sud, in Peninsula Italica se produc modificari importante ale peisajului in sens latitudinal. In nord, mai ales in Cimpia Padului, ca dealtfel si in regiunile nordice ale celorlalte peninsule din Europa Meridionala, exista trasaturi fizico-geografice submediteraneene si chiar central-europene. In sud, peisajul este tipic mediteranean.   Relieful Peninsulei Italice se caracterizeaza prin dominarea muntilor. In tot lungul sau se insira numeroasele culmi muntoase ale Apeninilor (de aici si denumirea de Peninsula Apeninica ce i se atribuie in mod curent).   Riurile Peninsulei Italice sint mai bine dezvoltate in partea sa nordica, in Cimpia Padului. Multe dintre acestea izvorasc din zona ghetarilor si a zapezilor permanente din Alpi. Artera cea mai importanta este Padul (Po), care depaseste 600 km lungime. El are un debit bogat si un regim echilibrat datorita surselor variate de alimentare. La sud de Cimpia Padului, sursa principala de alimentare o constituie ploile care au un regim pronuntat sezonier. De aici rezulta variatii mari de debit pentru riuri. Acestea au ape bogate numai in sezonul rece si ploios. Vara, cind alimentarea din ploi lipseste si pierderile prin evaporare sint foarte mari, scurgerea se mentine numai pe riurile mai importante; celelalte seaca.        Peninsula Balcanica       Peninsula Balcanica este limitata spre nord de cele doua mari cimpii dunarene: Cimpia Dunarii Mijlocii si Cimpia Dunarii inferioare. Aceasta limita nu este destul de ferma. Pe o mare suprafata caracterele mediteraneene se intrepatrund cu cele centrale si est-europene.       Structura si relief. Relieful Peninsulei Balcanice este predominant muntos. Cimpiile sint mici si fragmentate. Cele mai importante sint Cimpia Albaniei, Cimpia Tesaliei, Cimpia Macedoniei si Cimpia Traciei.   Fragmentarea accentuata a reliefului din Peninsula Balcanica nu favorizeaza dezvoltarea unor riuri mari. Cu exceptia unor afluenti ai Savei si Dunarii, riurile balcanice fac parte din categoria raurilor mici. Regiunile carstice din Muntii Dinamici au caractere hidrologice specifice, fiind lipsite practic de o retea de suprafata. Datorita diametrului mic al ponoarelor de evacuare sau datorita blocarii acestora, in unele polii, primavara cind se topesc zapezile in munti, se formeaza lacuri temporare. Celelalte categorii de lacuri sint numeroase in Peninsula Balcanica, dar sint de dimensiuni mici.                                                                          Spania   Regatul Spaniol ocupa cea mai mare parte din peninsula Iberica, insulele Canare din Oceanul Atlantic si insulele Baleare din Marea Mediterana. Are frontiere terestre doar cu Portugalia si Franta, iar in rest are tarmuri putin fragmentate, cu iesire larga in Oceanul Atlantic si Marea Mediterana.   Reteaua hidrografica a Spaniei este relativ deasa. Raurile au regimul de scurgere in timpul anului foarte neregulat, cu debit scazut vara si ridicat iarna, producand inundatii. Sunt alimentate preponderent din ploi si din zapezi. Exceptie face Gualdalquivirul, care, se alimenteaza si din ghetarii Sierrei Nevada.     Majoritatea raurilor (Duero, Tajo, Guadiana, Guadalquivir) apartin bazinului Atlantic. La est dreneaza Campia Aragonului si se varsa Marea Mediterana raul Ebro.   In general, raurile Spaniei au vai bine dezvoltate, cu multe terase, dar, din cauza variatiilor de debit si a conditiilor de relief, nu prezinta important pentru irigatie. In schimb ele sunt amenajate pentru obtinerea energiei electrice si pentru irigatii.   Italia    Republica Italia este un sfat sud-european ce cuprinde in total Peninsula Italica, o parte din muntii Alpi si unele insule din marile invecinate: insula Sicilia, insula Sardinia, insula Elba, insulele Lipari, insula Ischia.     Raurile Italiei sunt scurte, cu debite ce variaza sezonier si au surse de alimentatie diferite. Cele care isi au obarsia in muntii Alpi, au debitele cele mai ridicate in anotimpul de vara, cand se topesc zapezile din munti, Avand cadere mare si, deci, potential hidroenergetic insemnat, pe multe din aceste rauri au fost construite numeroase centrale hidroelectrice. Cel mai mare rau din nordul Italiei si din Italia, in general, este Pad, in care se varsa numeroase rauri din Alpi.       Raurile Italiei peninsulare si insulare au debitele maxime iarna, cand cad cele mai multe precipitatii, iar vara multe dintre ele au albiile seci.    Al doilea rau al Italiei dupa lungime si debit este Tibrul, pe care e asezat orasul Roma.     Italia are multe lacuri, dar sunt de dimensiuni mici, asezate preponderent in partea nordica, la poalele Alpilor.       Bulgaria si Grecia     Dupa cum remarcati, Peninsula Balcanica este reprezentata de un numar mare de state in care s-au impletit arealele mai multor popoare.    Bulgaria ocupa partea nord-estica a Peninsulei Balcanice cu o iesire larga la Marea Neagra. In timp ce Grecia ocupa partea sudica si numeroase insule (circa 2000) din marile inconjuratoare (Marea Egee, Marea Ionica, Marea Mediterana). Principalele insule sunt: Creta, Eubeea, Lesvos, Rodos, Chios si Cefalonia.    Grecia si Bulgaria sint state, care, in virtutea asezarii lor geografice, au conditii favorabile pentru dezvoltarea navigatiei, si din timpurile cele mai vechi au fost punte de legatura intre Europa si Asia Vestica.   Apele curgatoare ale Bulgariei apartin bazinului Marii Negre, prin Dunare, care colecteaza apela din partea nordica a tarii — afluentii Iskar, Iantra s.a, si bazinului Marii Egee — raurile Struma, Marita s. a.   Grecia nu are rauri mari. Teritoriul ei este strabatut de Struma (aici se numeste Stuman) si de Marita (in Grecia se numeste Evros), care isi au obarsia in Bulgaria.    Raurile au debite mari iarna si aproape seaca vara.

Niciun comentariu: