Referat poluare omul sau natura

Datorită faptului că societatea contemporană a avut ca principiu de bază goana după profit, au fost neglijate costurile sociale ale dezvoltării,ajungându-se la o contradicţie puternică între societatea industrială şi sistemul ecologic al planetei noastre. Atâta timp cât civilizaţia ca întreg, cu puterea ei tehnologică de care dispune, continuă să urmeze un tipar în gândire ce încurajează dominarea şi exploatarea resurselor naturale – şi a mediului, în general – pentru câştiguri pe termen scurt, indiferent de ceea ce am face noi ca indivizi, dezastrul nu va putea fi evitat. Concluzia ce se poate trage este aceea că este timpul să realizăm faptul că salvarea mediului trebuie considerată ca un principiu central de organizare al civilizaţiei noastre.
       Intensitatea, ca de altfel şi complexitatea procedeelor economice în condiţiile actuale nu pot fi abordate fără a se ţine cont şi de aspectele ecologice. Ignorarea acestor aspecte duce la apariţia unor noi dezechilibre ecologice şi, totodată, agravarea celor existente. Mediul înconjurător şi dezvoltarea economică sunt indisolubil legate, primul reprezentând locul în care trăim cu toţii, iar dezvoltarea este ceea ce facem cu toţii pentru a ne îmbunătăţi soarta în acest mediu. Intensificarea activităţii umane, urmată de creşterea economică, creşte presiunea asupra mediului înconjurător şi, în special asupra mediului natural, fie prin consumul iraţional de resurse şi spaţii, fie prin producerea unor deşeuri pe care natura nu le poate absorbi şi care au efecte negative.
      În vederea satisfacerii trebuinţelor lor, oamenii sunt tentaţi să consume cât mai multe resurse naturale, materii prime şi energie, fără a se gândi la consecinţe. Aşa se face că dezvoltarea economică preponderent cantitativă a cunoscut timp de secole, o creştere exponenţială în întreaga lume, ea bazându-se pe tehnologii liniare, mari consumatoare de materii prime,energie şi resurse. Acest tip de dezvoltare poate fi considerat responsabil pentru multe dintre dificultăţile zilelor noastre. În primul rând nu s-a urmărit valorificarea tuturor componentelor materiilor prime intrate în procesul de producţie; în consecinţă, la o serie de materii prime se utiliza doar un procent mic, restul fiind considerat reziduu sau deşeu şi se deversa în apă sau atmosferă sau, în alte cazuri, era depus direct pe sol, ceea ce avea ca rezultat poluarea solului şi a pânzei freatice. În al doilea rând, consumul ridicat de materii prime şi resurse minerale neregenerabile a determinat epuizarea într-un interval de timp relativ scurt a stocurilor de resurse. În cel de-al treilea rând, agricultura datorită utilizării de utilaje din ce în ce mai specializate, a pesticidelor, erbicidelor şi îngrăşămintelor chimice, a devenit, pe lângă consumatoare de resurse neregenerabile şi o sursă, deloc de neglijat, de poluare a solului, a pânzei freatice şi a apelor de suprafaţă. În unele cazuri, pentru creşterea suprafeţelor arabile au fost defrişate păduri, ceea ce a avut drept rezultat modificări ale peisajului prin alunecări de teren sau inundaţii. În al patrulea rând, industrializarea puternică a determinat concentrarea populaţiei în mari aglomerări urbane, consecinţa fiind creşterea numărului de agenţi poluanţi.
      Evoluţia economică arată că o astfel de dezvoltare a afectat mediul natural sub mai multe aspecte: biologic (prin infestarea cu substanţe nocive; prin poluarea sonoră); estetic (prin degradarea sau dispariţia unor peisaje; prin crearea de peisaje modificate, unele apărute în urma depozitării necontrolate a deşeurilor menajere şi industriale); funcţional (prin afectarea factorilor de mediu – apă, aer, sol). În aceste condiţii are loc degradarea mediului înconjurător, poluarea sa şi apariţia dezechilibrelor ecologice, cu consecinţe incalculabile asupra dezvoltării economice şi asupra calităţii vieţii.
       Acest tip de dezvoltare economică bazată pe utilizarea abuzivă şi iraţională a resurselor neregenerabile şi regenerabile nu poate continua la infinit. Este necesară schimbarea atitudinii şi a gândirii, renunţarea la vechile tipare economice pentru a putea asigura integritatea pe termen lung a sistemelor naturale care întreţin viaţa pe pământ. Totodată trebuie realizată o dezvoltare economică aflată în acord cu necesităţile şi constrângerile naturii, dezvoltare care cere asigurarea legăturii dintre politica economică şi cea ecologică la toate nivelurile statului şi în toate ramurile economiei. Armonizarea extinderii activităţilor economice cu ocrotirea mediului înconjurător cere recunoaşterea faptului că dezvoltarea economică este capabilă de a genera beneficii ecologice, tot aşa cum ecosistemele sănătoase implică beneficii economice.
       Dezvoltarea economică ridică nivelul aspiraţiilor societăţii şi generează cerinţe de îmbunătăţire ecologică. Sporirea veniturilor şi ridicarea nivelului de trai aduc după sine satisfacerea nevoilor materiale fundamentale şi în felul acesta, când prezentul este sigur, oamenii îşi pot concentra atenţia asupra viitorului, acordând problemelor de mediu importanţa cuvenită.
        Deşi corelaţia dintre creşterea venitului şi preocupările ecologice este aceeaşi pe plan internaţional, totuşi există diferenţe în ceea ce priveşte ţările puternic industrializate şi ţările lumii a III-a şi ţările foste comuniste. În ţările puternic industrializate, ţări cu o economie puternică şi cu un nivel de trai mai ridicat, tendinţa este aceea de a se aloca mai mult timp şi mai multe fonduri şi resurse problemelor ecologice, ceea ce duce la o condiţie ecologică mai bună, la un mediu mai puţin poluat. Pe de altă parte, ţările subdezvoltate, care au de luptat cu sărăcia, cu datoriile externe şi cu grave probleme sociale nu dispun de timp, fonduri băneşti şi resurse pentru ocrotirea naturii. Consecinţele acestor probleme sunt deosebit de grave: mediul nu este sănătos, factorii de mediu sunt puternic afectaţi de poluare,iar calitatea vieţii populaţiei lasă de dorit.
       Experţii apreciază că şi în ţările subdezvoltate, progresul economic realizează o conciliere între mediul natural şi presiunile la care acesta este supus prin reducerea sărăciei şi limitarea creşterii populaţiei. Creşterea necontrolată a populaţiei în aceste ţări în ultimele decenii a dus la intensificarea presiunilor asupra mediului natural; oamenii au încercat să-şi asigure existenţa prin: defrişarea masivă a terenurilor împădurite pentru extinderea suprafeţelor de cultivat (pentru a-şi putea asigura hrana şi totodată lemnul pentru încălzit şi preparat hrana); utilizarea de substanţe toxice şi a pesticidelor pentru obţinerea de recolte mai bogate; activităţi industriale puternic poluante ş.a.Rezultatele au fost dintre cele mai triste, ducând atât la o poluare ridicată a solului, atmosferei, apelor freatice şi de suprafaţă, cât şi la dispariţia unor specii de plante şi animale.
       Limitarea creşterii populaţiei se realizează prin reducerea ratei natalităţii. Dar pentru ca rata natalităţii să scadă este necesară educarea populaţiei, în special a femeilor şi copiilor, existând o corelaţie între educaţie şi scăderea ratei natalităţii. În cazul în care rata natalităţii va continua să crească, atât câştigurile ecologice cât şi potenţialul investiţiilor ecologice vor scădea. Pe de altă parte, pe măsură ce ţările se dezvoltă din punct de vedere economic, rata natalităţii tinde să scadă, lucru evident în ţările puternic industrializate. Educaţia şi dezvoltarea economică sunt cele mai sigure căi pentru obţinerea stabilităţii demografice şi reducerea sărăciei.
      Dezvoltarea economică, prin beneficiile aduse, apare în relaţia prosperitate-progres atât în partea de cerere, cât şi în partea de ofertă: în partea de cerere apare prin beneficiile pe care le aduce – cerinţe mai mari în ceea ce priveşte calitatea mediului înconjurător în ţările industrializate şi reducerea presiunii asupra mediului în ţările subdezvoltate, iar în partea de ofertă apare prin faptul că generează resursele financiare pentru ca îmbunătăţirea calităţii mediului să fie posibilă.În concluzie, pentru reducerea presiunilor asupra mediului înconjurător este necesară elaborarea unei strategii de dezvoltare economică care să fie în acord cu mediul.
       Pentru aceasta, dezvoltarea economică trebuie să se bazeze pe administrarea raţională a resurselor naturale (indiferent că sunt regenerabile sau neregenerabile), pe adoptarea unor decizii înţelepte când este necesară extinderea în industrie şi agricultură(trebuie evitate atât industriile puternic poluante, cât şi o agricultură extensivă în care sunt utilizate fără discernământ diferite substanţe toxice – pesticide, erbicide, fungicide şi îngrăşăminte chimice – pentru obţinerea de recolte bogate). Dacă dezvoltarea economică se realizează în consens cu natura, generează numeroase beneficii: noi locuri de muncă, stabilitate economică şi chiar progres social şi economic.

Niciun comentariu: