Referat - Protectia mediului

Protecţia mediului a devenit una din direcţiile prioritare ale politicii promovate de Republica Moldova, îndeosebi după Conferinţa ONU „Mediul şi dezvoltarea” de la Rio de Janeiro (iunie, 1992), în cadrul căreia au fost semnate cele 3 documente oficiale: Agenda 21 şi Convenţiile „Conservarea biodiversităţii” şi „Schimbările climei”. Un şir de acte legislative şi hotărâri ale Guvernului RM, precum şi convenţii internaţionale semnate şi ratificate de Parlamentul RM indică modul de valorificare a resurselor naturale, prescriu drepturile cetăţenilor la un mediu sănătos de viaţă, dreptul la informaţie şi justiţie, dreptul la luarea de decizii etc., stipulând totodată şi obligaţiile fiecărui cetăţean de a contribui nemijlocit la protecţia mediului cu scopul de a asigura transmiterea integral a acestui patrimoniu urmaşilor.
        Este incontestabil faptul că, toţi factorii de mediu persistă în natură sub forma unor complexe naturale şi antropizate, constituind nişte ecosisteme. Menţinerea echilibrului ecologic în aceste ecosisteme constituie sarcina de bază a statului, a ministerului de resort, instituţiilor ministeriale şi tuturor oamenilor de bună credinţă.
 
         Printre problemele actuale ale protecţiei mediului înconjurător se evidenţiază:
        
I. Procesele atmosferice, ce contribuie la: a) schimbarea climei; b) distrugerea stratului de ozon din stratosferă; c) poluarea aerului.
         Emisiile în atmosferă din ultimii 30 de ani au creat un şir de probleme ecologice şi de sănătate a populaţiei. Unele substanţe chimice, cum ar fi, de exemplu, hidrocarburile clorftorice, nimeresc în atmosferă ca rezultat al exploatării aparatajului uzat sau al utilizării anumitor mărfuri de către consumator. Altele – SO2 şi CO – sunt produse indinspinsabile pentru arderea combustibilului fosil. Poluarea aerului în locuităţile urbane, ploile acide, efectele de poluare transfrontieră, distrugerea stratului de ozon, precum şi schimbarea globală a climei rămân probleme ecologice actuale şi de perspectivă, cere prezintă un pericol major pentru ecosisteme şi om. În ultimii 100 de ani temperatura medie a crescut în Europa cu 1,2ºC (pe Terra – cu 0,6ºC). Anii’ 90 au fost cei mai calzi pe parcursul ultimilor 150 de ani. Se presupune că până în anul 2100 temperatura medie va creşte cu 1,4-5,8ºC, şi cea mai mare spor urmând a fi înregistrat în Europa de Est şi de Sud. Aceste schimbări vor provoca în unele regiuni inundaţii (2002, vara, Europa Centrală), în altele – secete (probabil, şi în RM). Implementarea reuşită a mecanismelor protocolului de la Kyoto ar putea diminua efectele negative ale climei. Dar, spre regret, acest protocol nu e semnat de multe ţări, inclusiv de SUA şi Rusia.
        
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) atenţionează asupra a 6 substanţe „clasice” ce poluează aerul: CO, Pb, NO2, particule suspendate, SO2 şi O3 troposferei. Arderea combustibilului fosil şi a biomasei sunt sursele principale de poluare cu SO2, CO, NOx, MG, particule şi CO2-gaz, ceea ce contribuie la apariţia „efectului de seră”. Există tendinţa trecerii la utilizarea mai largă a gazelor naturale, energiei atomice, hidroelectroenergiei etc. Distrugerea stratului de ozon din stratosferă s-a diminuat datorită implementării Convenţiei de la Viena şi Protocolului de la Montreal, care au redus substanţial producerea şi utilizarea clorfluorcarburilor. Dar persistenţa îndelungată a acestor substanţe în atmosferă presupune că stratul de ozon stratosferic se va restabili abia după 2050, astfel iradierea ultravioletă a ecosistemelor şi a omului vor rămâne probleme şi de viitor. Dacă măsurile vor fi eficiente, se vor diminua bolile de cancer epidermic. Măsuri considerabile întreprinde în această direcţie şi RM, prin colectarea substanţelor distrugătoare a stratului de ozon şi conştientizarea maselor.
        Poluarea aerului atmosferic rămâne una dintre problemele majore, îndeosebi a urbelor. Aplicarea pe plan mondial a principiului „poluatorul plăteşte” a dus la ameliorarea situaţiei. Dacă în Europa Occidentală problema principală o constituie poluarea cu particule solide, apoi în ţările CSI actuală rămâne poluarea cu SO2, mai puţin cu NOx. De aici rezultă şi poluarea transfrontieră, efecte la care este supusă şi RM. Rezultatul acestor poluări sunt şi ploile acide specifice Europei, Americii de Nord şi Chinei. Ploile acide (pH < 5,6) conduc la distrugerea vegetaţiei şi lumii animale vulnerabile, uneori au efecte fatale (peşti din cca 100 de localuri Scandinave, păduri europene etc.). Observaţiile asupra fenomenului „ploi acide” sunt duse de către INECO la filiala Hânceşti, ceea ce este insuficient pentru a avea un tablou general al calităţii precipitaţiilor pe teritoriul republicii. Analiza rezultatelor denotă că RM se află în zona de influenţă a ploilor acide, deoarece 78% din probele analizate aveau pH ≤ 5,6. În anul 2002 valorile absolute pH = 4,0.
Actuală rămâne şi poluarea aerului cu MG atât de origine autohtonă, cât şi transfrontieră. Îndeosebi pericol pentru mediul şi sănătate îl prezintă Hg, Cd, Pb, Cu, Zn, As, Cr, Ni ş.a. Datorită particularităţilor cumulative ale multor plante şi animale aceste MG se depistează în organele lor, devenind ulterior toxice pentru însăşi organismele sau pentru consumatorii acestor produse. Estimările sarcinilor critice ale MG (Pb şi Cd) în ecosistemele silvice a RM constituie 3-22 g/ha şi sunt mai reduse decât în Germania sau Bulgaria. Diminuarea emisiilor de MG din ultimii ani a fost determinată de aplicarea tehnologiilor mai avansate în ţările dezvoltate şi de funcţionarea subcapacităţilor reale ale întreprinderilor din CSI ş.a. ţări.
II. Deşeurile reprezintă o problemă destul de serioasă pentru foarte multe ţări din lume, indiferent de nivelul de dezvoltare. Creşterea cantităţilor de deşeuri denotă pierderi sporite de materie primă şi consum exagerat de energie. Pe lângă acestea sunt necesare cheltuieli de colectare, prelucrare şi depozitare a deşeurilor. O bună parte de deşeuri sunt transportate la rampele amenajate, dar rămâne destul de înaltă şi cota gunoiştilor neautorizate. Tot mai des aceste deşeuri sunt arse. Un impact destul de mare asupra mediului are loc deoarece se elimină în atmosferă gaze cu efect de seră (în particular metanul) şi alţi micropoluanţi organici ca dioxinele, furanii şi metalele grele volatile. Pe plan mondial creşterea cantităţilor de deşeuri este privită şi ca un rezultat al urbanizării. Actualmente, cca 47% din populaţia Terrei este urbană (situaţie similară şi în RM – 42%), iar în următoarea perioadă 2000-2015 numărul populaţiei urbane va creşte cu 2% anual. Concentrarea populaţiei în oraşe are un impact negativ asupra mediului ca rezultat al intensificării producerii, traficului de transport, exploatarea resurselor naturale şi formarea deşeurilor. În legătură cu aceasta apare necesitatea asigurării unei dezvoltări durabile a mediului rural. Lărgirea suprafeţelor oraşelor conduce la acapararea de noi teritorii agricole sau silvice pentru construcţii şi crearea infrastructurii. Sunt desecate teritorii umede, creşte dobândirea nisipului, prundişului ş.a. materiale de construcţie, se intensifică traficul transporturilor. Urbanizarea este şi cauza creşterii consumului de apă şi apoi a scurgerilor din raza oraşului, scurgerile de ape neepurate comunale şi industriale, care poluează bazinele acvatice, sporind pericolul sănătăţii populaţiei. Poluarea aerului şi a apei duce la dezvoltarea bolilor cronice şi infecţioase a căilor respiratorii, a tractului digestiv etc., precum şi la reducerea vieţii şi creşterea mortalităţii, îndeosebi la copii.
A sosit demult timpul ca să fie întreprinse măsuri urgente de implementare a tehnologiilor avansate de sortare a deşeurilor menajere, de reducere treptată cu interzicerea ulterioară, a producerii ambalajului plastic, prin stimularea producătorilor ce vor utiliza ambalaj natural – hârtie, lemn, sticlă etc.
Pe lângă cele cca 30 mln. t de deşeuri menajere depozitate pe teritoriul RM un pericol aparte îl prezintă şi cele cca 5 mln. t de deşeuri industriale, dintre care cca 1700 t sunt deşeuri toxice. Oraşele ţărilor industrial dezvoltate tot mai mult resimt urmările negative ale producerii de deşeuri toxice şi înhumării acestora. Apar „câmpuri negre” – părăsite sau slab utilizate, care se află în aria întreprinderilor părăsite. În RM o problemă similară o prezintă teritoriile fostelor depozite de chimicale, recultivarea cărora este destul de costisitoare. Până în prezent nu a fost găsită o metodă de înhumare a deşeurilor radioactive, care ar fi aprobată în toate ţările, deoarece aceste deşeuri îşi păstrează efectul negativ pe parcursul a sute şi mii de ani. Nici una dintre metode nu asigură separarea lor de mediul ambiant. Fondul radiaţional al RM este determinat de radionuclizii naturali precum şi depunerile globale. Acest fond rezultă din arderea combustibilului organic de la CTE Dnestrovsk, de la termoelectrocentralele raionale, de materialele de construcţie, de gazele de eşapament ale transportului auto şi de conţinutul provenit de la precipitaţiile în urma accidentului de la Cernobâl şi trasnportul transfrontier.
III. Apa. Volumul total de apă pe Terra constituie cca 1400 mln. km3, dintre care numai 2,5% (35 mln. km3) sunt ape dulcicole. Majoritatea rezervelor de apă se concentrează în gheţarii şi zăpezile Antarctidei şi Groenlandei, precum şi în orizonturile acvifere adânci. Sursa principală de apă pentru om o constituie cca 200 mii km3 (< 1% din toate rezervele dulcicole şi numai 0,1% din cele globale). Cca 1/3 din populaţia Terrei suferă din cauza deficitului de apă, iar conform prognozelor, către 2020 consumul de apă va creşte cu 40%. Pentru majorarea resurselor de apă accesibilă au fost construite multiple baraje. Cca 60% din cele 227 râuri mari ale Terrei au fost septate prin baraje, rezervoare şi canale, fapt ce a schimbat şi schimbă echilibrul ecosistemelor acvatice şi al celor limitrofe. Aceste fenomene sunt specifice şi pentru râurile noastre Nistru şi Prut ş.a. mai mici. Au fost inundate suprafeţe de luncă şi terase, a fost modificat regimul termic al apei, s-au acumulat particule sedimentate şi în ele-poluanţi chimici, au dispărut unele specii vulnerabile la aceste modificări. O poluare sporită se depistează în aval de oraşe mari, complexe de creştere a animalelor, întreprinderi industriale mari şi întreprinderilor de exploatare a zăcămintelor minerale. La fiecare dintre aceste componente pot fi aduse exemple concrete din cursurile râurilor RM.
Proporţii îngrijorătoare capătă poluarea apelor subterane cu compuşi ai azotului (amoniac – apele de la adâncimi mari şi nitraţi – apele freatice). Procesul poluării este condiţionat de un şir de factori climaterici, pedologici, geologici, fizici etc. O sursă specială de poluare o prezintă gunoiul de grajd şi cel menajer. Pentru a preveni procesele de extindere a poluării apelor sunt necesare cercetări de pronosticare a acestor fenomene.
IV. Biodiversitatea are o influenţă asupra sănătăţii atât directă, cât şi indirectă. Spre exemplu, 10 din 25 de medicamente dintre cele mai comercializate în lume sunt de origine naturală. Costul anual al medicamentelor căpătate din surse genetice se apreciază la 75-150 mii mln. dolari SUA. Cca 75% din populaţia Terrei foloseşte pentru tratament remedii ale medicinii populare, căpătate din componenţi naturali.
Biodiversitatea asigură cu resurse genetice agricultura, constituind astfel baza biologică a securităţii alimentare.
Resursele biotice ale Republicii Moldova sunt constituite dintr-o varietate specifică de plante, animale, ciuperci şi microorganusme, valoarea cărora este indiscutabilă pentru orice ecosistem terestru, acvatic sau aerian. Diversitatea speciilor biotei este determinată în primul rând de poziţia geoclimatică a ţării, procesele geologiei istorice prin care a trecut acest teritoriu, de schimbul de biotă cu regiunile vecine şi nu în ultimul rând de impactul factorului antropic. Situată în regiunea climei temperat-continentale. Republica Moldova este traversată de zona de silvostepă (circa 60% din teritoriul ţării – Nordul şi parţial Centrul) şi de zona de stepă (Sudul şi Sud-Estul ţării). Resursele biotice spontane de bază din RM numără 1752 specii de plante cu flori, 68 specii de mamifere şi 177 specii de păsări (Global Biodiversity. Eart’h living resources in the 21st century, 2000), ceea ce este similar resurselor biotice din Estonia sau din Belgia. Spre exemplu, Kuwaitul însumează numai 275 de specii la cele 3 grupe de organisme enumerate. De aici rezultă că una dintre bogăţiile naţionale o constituie biota ţării. Spre regret, suprafeţele acoperite de vegetaţie spontană sunt foarte reduse – constituind numai circa 15%, iar terenurile agricole – circa 75%. Resursele floristice ale ţării sunt dominate de dendrospecii de foioase, de ierburi graminee, asteracee, ciperacee etc., de macromicetele bazidiomicete, alge verzi, diatomee şi cyanobacterii, şi de multiple microorganisme. Aceste resurse constituie principalele tipuri de păduri (de fag, de gorun, de stejar pufos, de salcâm şi zăvoaie) de stepe, de pajişti inundate, de pajişti halofite şi de vegetaţie petrofită. Dacă în Europa gradul mediu de împădurire în 2000 constituia 44,6% din teritoriu (Global Environment Outlook-3, 2002), apoi în Moldova el rămâne sub 15% - cotă ecologic stabilizatoare şi constituie numai 11,6%.
Menţinerea resurselor biotice la un nivel favorabil echilibrului ecologic din ecosistemele populate de aceste organisme, cere eforturi sporite în lărgirea suprafeţelor împădurite, sectoarelor de stepă, de luncă şi palustre, şi a cotei ariilor protejate de stat de la 1,96% măcar până la 5%, indice inferior mediei (9%) din Europa Centrală şi de Est şi catastrofal inferior (15%) celui din Europa de Vest (Europe’s environment: the third assessment, 2003).
V. Solul reprezintă o sursă naturală valoroasă pentru existenţa umană şi poate fi considerată irenovabilă în limitele de cel puţin 50-100 de ani. Se consideră că 23% dintre toate solurile utilizabile sunt supuse degradării, care conduce la micşorarea productivităţii lor. Cca 305 mln. ha soluri sunt considerate ca puternic degradate, dintre care 9 mln. ha – foarte puternic degradate şi care nu mai pot fi restabilite. Degradarea solurilor este cauzată de exploatarea lor iraţională, defrişarea pădurilor şi stepelor, păşunatul intensiv, tehnica agricolă grea, asolamentele incorecte, irigarea inadecvată ş.a. Cca 15% din suprafaţa Terrei (teritoriu mai mare decât SUA şi Mexic) este degradat ca rezultat al factorului antropic.
Degradarea solurilor RM se manifestă prin procesele de eroziune, alunecări de teren, dehumificarea, salinizarea, compactarea, poluarea chimică etc. Cca 2 mln. ha de terenuri agricole sunt situate pe versanţi, dintre care 1,86 mln. ha sunt terenuri arabile. Eroziunea afectează circa 40% din terenurile arabile. Anual sunt pierdute cca 26 mln. t de sol fertil, iar prejudiciul cauzat tuturor componentelor mediului se estimează la cca 2 mlrd. 432 mln. lei.

Aşadar, problemele actuale ale protecţiei mediului înconjurător în RM sunt o expresie locală a condiţiilor geografice şi social-economice, dar se încadrează în multitudinea de probleme regionale, continentale şi mondiale. Soluţionarea acestor probleme şi a altora neenumerate în acest raport ţine de un şir de factori finan
Aici Jos - Distrugerea stratului de ozon
Distrugerea stratul de ozon din stratosfera este preocupare crescanda pentru ca stratul de ozon respinge intre 95 si 99% din radiatiile ultraviolete. Pot rezulta multe consecinte pot rezulta datorita nivelelor ridicate de UV incluzand efecte genetice, boli de ochi, efecte negative asupra vietii marine etc. Radiatie UV in cant mari in troposfera poate sa creasca cantitatea de smog din atmosfera. Smogul este deja un lucru grav in marile orase.
Scaderea cantitatii de ozon stratosferic a fost raportata pentru prima data in 1974 si aceasta scadere a fost rapid legata de prezenta de compusi artificial CFC. Multe tari din toata lumea au inceput sa reduca folosirea CFC-urlui dar datorita faptului ca aerul dintre strate se amesteca greu s-a dedus ca CFC-ul din stratosfera va ramane la un nivel semnificativ ridicat si in secolul care urmeaza.
Distrugerea ozonului a devenit o problema economica si politica foarte controversata dar si o problema stiintifica complexa. Surse de agenti care afecteaza stratul de ozon sunt inca de domeniul lucrurilor nesigure insa CFC este cu siguranta una din acele substante care sunt dovedite ca afectand stratul de ozon.
Modele stiintifice de atmosfera sunt construite ca sa ajute oamenii de stiinta sa caute alti factori in distrugereaz ozonului, evaluarea importantei lor si prevenirea a ceea ce s-ar puea inampla in viitor.
ciari, materiali şi intelectuali. Pamantul e mentinut la o temperatura ridicata de atmosfera care actioneaza ca o haina. Fara ea temperatura medie la suprafata ar fi de -18 grade. Caldura de la soare patrunde prin atmosfera si o incalzeste si odata cu ea si suprafata planetei. Pe masura ce Pamantul se incalzeste el emite caldura chiar si dupa ce nu mai este expus la lumina solara. O parte din caldura e capturata in atmosfera dar restul este eliberat in spatiu. Asa numitele "gaze de sera" fact atmosfera sa capteze mai multa radiatie asa ca se incalzeste mai mult decat ar trebui devenind o sera.
Cateva din gazele de sera sunt: vapori de apa, oxid azotos, dioxid de carbon, metan si ozon. Dar in ultimii 50 de ani producerea de aceste gaze a crescut considerabil si a aparaut un nou tip de gaz CFC. Acesta are un efect de captare foarte mare (o molecula este de 12-16 mii de ori mai eficienta la absorbtia radiatiei infrarosii decat una de CO2).
IGPCG a prezis ca pana in anul 2025 temperatura va creste distrugand "centura de porumb" a Americii de Nord care produce mare parte din cerealele mondiale provocand cresterea preturilor la alimente si chiar mai putine alimente pentru tarile lumii a treia. Inseamna de asemenea ca unele tari nordice vor avea posibilitatea sa creasca cereale pe care nu le-ar fi putut creste niciodata.
Poluantii toxici din aer sunt acei agenti poluanti care sunt banuiti ca ar provoca cancerul sau alte boli grave, cum ar fi deformari la nastere sau alte efecte adverse.
Exemple de agenti poluanti sunt includ benzenul, care se gaseste in benzina; substante provenite din agenti lavabili; si clorura de metilen care e folosita ca solvent in industrie. Exemple de alte subtante toxice poluante includ azbest, toluen, cadmiu, mercur si crom.
Persoanele expuse la agenti toxici in concentratii mari si pe durata lunga se expun riscului de cancer sau sa contracteze alte boli grave. Aceste boli pot dauna sistemului imunitar dar si celui nervos, respirator etc.
Pe langa expunerea la aer contaminat cu toxine, cativa agenti poluanti cum ar fi mercur se pot depune pe sol sau in apa unde sunt asimilati de plante si ingerate de animale. Precum oamenii, animalele se pot imbolnavi daca se expun pe perioade indelungate la cantitatile de toxine din aer.
Majoritatea toxinelor din aer provin din surse artificiale incluzand surse mobile (masini, camioane, autobuze, etc) dar si stationare (fabrici, rafinarii, zone industriale) precum si surse interioare (detergenti, etc). O parte din aerul toxic provine si din surse naturale cum ar fi eruptii vulcanice si incendii.
Nu ştiu de ce au dispărut dinozaurii, dar e foarte posibil ca dispariţia lor să fi fost cauzată de o eră glaciară, cam ca cea pe care ecologiştii ne-o promit drept consecinţă pe termen lung (sau dacă ecologiştii sunt din specia isterică, atunci mediu) a încălzirii globale. Oare pe vremea lor ce a cauzat efectul de seră care a dus la încălzirea globală? Îmi închipui un mic rozător (reprezentant al mamiferelor, strămoşii noştri), spunând unui dinozaur de dimensiunea tuturor caselor lui Năstase cumulate: "Domnule dinozaur, dacă nu vă veţi controla emisiile poluante pe care le produceţi sub formă de flatulenţă, veţi cauza încălzirea globală, care va fi tare nasoală pentru noi toţi". Probabil că mamiferul a propus şi un tratat de reducere a emisiilor poluante, pe care însă dinozaurul a lăsat o balegă de o sută de kilograme, care greu ar putea fi considerată semnătură.

Ca o paranteză, ştiu că flatulenţa (tradusă în limbaj profan prin prima parte a numelui de familie a preşedintelui României) nu cauzează efect de seră, fiind în mare parte compusă din gaz metan, şi nu din dioxid de carbon, dar putem să ne imaginăm că aceste gaze împreună cu oxigenul din atmosferă crează un amestec care de fiecare dată când fulgera se transforma în dioxid de carbon şi apă printr-o reacţie puternic exotermă. Folosiţi-vă imaginaţia.

Să ne întoarcem la încălzirea globală, pentru că mai nou acesta este singurul subiect de dispută între ecologişti şi, hai să le spunem industrialişti. Mai nou nu mai contează poluarea în general, emisia de gaze toxice cancerigene, poluarea râurilor şi uciderea peştilor, sau alte efecte pe care bunul nostru simţ le cunoaşte de multă vreme, fără ca cineva să tragă din cinci în cinci minute semnalul de alarmă (sau aş putea să spun mai degrabă să apese butonul de panică). Încălzirea globală este subiectul la modă, şi asta poate şi pentru faptul că este uşor cuantificabilă în cifre. Va creşte temperatura aerului cu 2 grade! Va creşte nivelul apelor cu 10 metri! Vine era glaciară, Crăciunul veşnic!

Ce este cel mai interesant este că ştiinţa meteorologiei nu este în stare să prevadă cu acurateţe cum va fi vremea timp de o săptămână, dar sunt foarte siguri cum va evolua timp de 50 de ani. Mai nou a apărut şi un proiect de
prezicere a climatului pe termen lung, prin calcul distribuit, ştiţi voi, la fel cum aţi găsit extratereştrii sau tratamentul pentru cancer. Problema e că până se va ajunge ca acest program să genereze o predicţie cât de cât rezonabilă, va consuma cel puţin câte 100 de waţi în plus pe oră pentru fiecare calculator pornit pe care lucrează (Pentium 4 consumă 200 W la capacitate maximă, şi 100 W la minim), sau chiar 200 de waţi în plus, dacă calculatorul ăla ar fi fost oprit în loc să se joace de-a Romica Jurcă. Astfel, pe de o parte aceste calculatoare consumă mai multă energie, produsă prin arderea combustibililor fosili, cu emisie de dioxid de carbon, care produce efect de seră, şi pe de altă parte ele contribuie în mod direct la încălzirea planetei prin radiaţia termică a procesorului încins. Şi poate că după ce aţi rulat ani de zile acest program cineva va observa că a uitat să introducă ceva în program, cum ar fi emisiile flatulente ale programatorilor hrăniţi cu mâncare de la fast food, şi atunci se vor trezi că au greşit cu o jumătate de grad, şi să vezi atunci panică pe piaţa imobiliarelor de pe litoral! Păi nu e tot una să crească marea cu 10 metri sau cu 15, nu?

Niciun comentariu: