Standardele Wireless pentru routere si vitezele maxime utilizate

       Standardele au evoluat de la an la an si se refera la viteza maxima de transfer wireless si la raza de actiune. Va las mai jos vitezele de transfer pentru fiecare standard:
 Standardul A
– atinge viteza maxima de 54 Mb/sec (5.4 MB/sec) cu o raza de actiune 35 de metri (banda 5 Ghz)
Standardul B
atinge viteza maxima de 11 Mb/sec (1.1 MB/sec) cu raza de actiune sub 35 de metri (banda 2.4 Ghz )
Standardul G
– atinge viteza maxima de 54 Mb/sec (5.4 MB/sec) cu o raza de actiune 38 de metri  (banda 2.4 Ghz)
Standardul N
– ajunge la viteza maxima de 150 Mb/sec (15 MB/sec) cu o raza de actiune 70 de metri (ambele benzi 2.4 si 5 Ghz)
Standardul AC
– atinge viteza maxima de 866.7 Mb/sec (86.6 MB/sec) cu o raza de actiune 35 de metri  (in banda de 5 Ghz)
Standardul AY
– capabil sa atinga viteze de 100 Gb/sec sau 10 GB/sec, este un standard nou si cred ca va fi folosit doar de companiile de telecomunicatii si furnizori de internet.
Informatii utile: vitezele din specificatiile routerelor sunt  in megabits nu megabytes. Mb=megabit si MB=megabyte (1 Megabyte=8 megabites).
Dupa cum observati cand acestea transmit in banda de 2.4 Ghz semnalul este mai puternic si pe distante mai mari si viteza de transfer este mai mica. Iar cand transmit in banda 5Ghz semnalul este mai slab si pe distante mai mici dar cu viteza de transfer considerabil mai mare.
Deci, cel mai recomandat este standardul  AC. Mai ales ca noile gadget-uri din prezent si cele care urmeaza sa apara o sa aiba acest standard. Standardele intre ele sunt toate compatibile. Adica putem receptiona cu un telefon care are standardul N atat timp cat routerul transmite in acel standard. Dar viteza si raza de actiune este limitata de acel standard.
Limitarea va veni daca device-ul vostru receptioneaza doar standardul G si routerul transmite si in standardul AC, atunci  viteza primita va fi aceea a standardului device-ului.
Exemplu: smartphone care poate receptiona semnal wifi de standard g, iar routerul vostru poate transmite in standard AC, in acest caz compatibilitatea este buna dar viteza de transmisie va fi limitata de catre telefon care primeste maximul vitezei din standardul G.
Multe routere pot transmite in ambele benzi de frecventa 2.4/5 Ghz dar sunt cele mai ieftine care nu suporta banda de 5Ghz.

Cum verificam valoarea de piata la vanzare a unei masini?

 Verificare pret masina oferit si calculat de asiguratori . Acest calcul este necesar ca sa va puteti face o idee de la cat puteti porni valoarea ceruta la vanzare pentru masina dv



Sa dansam

Din seria dansuri "piticul cu capra"

Cum controlez umiditatea dintr-un apartament?

Despre umiditatea aerului
Pe scurt : umiditate mică în cameră poate provoca uscarea ochilor, a gâtului, senzația de rece în ciuda temperaturii suficiente din cameră. Umiditatea mare poate provoca probleme de respirație și probleme de adaptare la temperaturi mari. Umiditatea recomandată în cameră este de 30-60%, dar o umiditate confortabilă și mai propice sănătății se află între 40-60%. Update: Iarna totuși este aproape imposibil să menții o umiditate mult peste 30%, apa suplimentară din aer tinde să condenseze pe orice suprafață rece, producând în plus și igrasie.
 Ce este umiditatea (relativă)?
  Umiditatea relativă este o măsură a saturației cu vapori de apă a aerului. Umiditatea 100% nu înseamnă o cameră inundată, ci corespunde procentului maxim posibil de vapori de apă în aer la acea temperatură/presiune. Orice vapor adăugat în plus va conduce (statistic) la condensarea unui alt vapor, care va trece în stare lichidă. 100% este umiditatea dintr-o saună sau dintr-o mașină iarna - în care surplusul de aburi expirați se condensează instantaneu pe geamuri.
  Cu cât umiditatea relativă este mai mică, cu atât tendința de evaporare a lichidelor este mai pronunțată. Cu cât umiditatea relativă este mai mare, cu atât crește tendința de condensare a vaporilor. S-a constatat că pentru corpul uman este importantă nu cantitatea de vapori din aer, ci această "umiditate relativă" care arată rata de evaporare al lichidelor de pe suprafața corpului. Alături de umiditate, evaporarea mai depinde de curenții de aer. Dacă este vânt, evaporarea este mai pronunțată la aceeași umiditate a aerului considerat static.Umiditatea mare poate produce persoanelor cu probleme acumularea de apă în plămâni. Umiditatea mică produce uscarea mucoaselor și a pielii, favorizează deshidratarea.
  Umiditatea afectează și capacitatea de răcire a organismului. La umiditate mare, transpirația se acumulează pe piele în loc să se evapore. Dacă apa nu se evaporă, pielea nu reușește să piardă suficientă căldură prin transpirație. Temperatura de 24 grade celsius la umiditate de 0% se simte precum 21 grade, iar la umiditate foarte mare (100%) se simte ca 27 grade celsius. Relația nu este liniară, există formule complicate.
Temperatura
 Observăm că umiditatea relativă depinde de temperatură. La o temperatură mică, vaporii de apă condensează la o cantitate mai mică de apă în aer (mașina iarna). La temperaturi înalte, o mult mai mare cantitate de apă poate fi prezentă în aer fără să condenseze (sauna). Atunci când mașina se încălzește, vaporii expirați de oamenii din mașină nu mai condensează pe geamuri.
 Crescând temperatura într-o cameră, păstrând același număr de vapori de apă, umiditatea relativă scade.  Temperatură mai mare înseamnă că apa tinde mai mult spre starea gazoasă, astfel că ochii, gâtul se usucă. O temperatură mai mică înseamnă că apa are o tendință mai mare să rămână lichidă, astfel că ochii/gâtul se usucă mai puțin.
Presiunea
  Există și un factor de presiune care este mai puțin observabil în viața de zi cu zi. Teoretic apa la peste 100 grade celsius se transformă în vapori. Pentru a putea țina apa lichidă la peste 100 grade celsius, se folosește "oala sub presiune".
  Dacă presiunea mare ține apa sub formă lichidă, presiunea mică produce evaporarea. Relația pare să fie mai complicată însă în meteorologie, diferența de presiune determină mișcarea maselor de aer, iar acumularea de vapori (creșterea umidității) duce la precipitații. Umiditatea din aer are însă valențe pedictive, o umiditate în creștere poate prevesti precipitații.
  Variația umidității iarna
 O regula simpla (dar aproximativă) este că într-o cameră închisă, în care cantitatea de vapori rămâne constantă, o creștere de 10 grade celsius înjumătățește umiditatea relativă, iar o scădere cu 10 grade celsius dublează umiditatea (nu peste 100% bineînțeles). Iarna la -5 grade celsius tendința apei spre evaporare este foarte mică, deci umiditatea este mică.
  Să facem un experiment mental : dacă toamna era umiditate 50% la 20 grade, la 10 grade umiditatea crește până spre 100% și vaporii din aer încep să condenseze. Când temperaturile ajung negative, aerul este foarte sărăcit în vapori de apă. Dacă aerul de afară a pierdut 50% din vapori, aerul ajuns în cameră și încălzit la temperatura intițială de 20 grade va avea umiditatea aproximativ la jumătate (25%). Astfel se explică de ce iarna umiditatea din cameră este foarte mică, nu are legătură cu folosirea caloriferului în sine. Numerele sunt orientative, apar tot felul de factori adiționali : umiditate mai mică înseamnă evaporare mai rapidă a lichidelor din cameră, deci creșterea umidității.
  Reducerea temperaturii poate ajuta dar nu este neapărat o soluție la problema umidității. Dacă în cameră sunt 24 grade cu 22% umiditate, în cămară sunt 16 grade și doar 3 procente mai mult (25% umiditate). Soluția este generarea de vapori mai mulți de apă în cameră.
Concluzie :  merită să vă gâdiți la nivelul umidității din cameră.  În ziua de astăzi aparatele de măsurat umiditatea (hidrometrele) sunt relativ ieftine, dar se pot trage niște concluzii chiar urmărind efectele. Atenție, umiditatea prea mare poate genera și igrasie, deși factorul cel mai important este temperatura mică a peretelui, care face ca în apropierea peretelui neizolat/neîncălzit umiditatea relativă să crească la 100% și să producă condens.