Scrisoarea a III a de la Belina

La un semn, deschisă-i calea și, zâmbind pe sub mustață,
Liviu Dragnea bate-n u
șa lui Călin, de dimineață.
- Tu e
ști, Liviu? - Da, Căline. Am venit să te mai văd
Și să stăm la sfat, în taină, că în țară e prăpăd.

- Orice gând ai, camarade, și oricum vei fi sosit,
Stai să-
ți fac o cafeluță, că te văd cam obosit!
Ți-aș fi dat și o gustare, însă, Liviu, să mă ierți,
Dar mai am, răma
și de-aseară, doar doi cremvurști cam nefierți.

Însă văd că nu mai este pic de zahăr în cămară...
- Nu te necăji, Căline! Beau cafeaua
și amară.
Și eu stau cam prost cu banii, fiindcă diurna de ședință
N-am primit-o toată vara
și-aveam mare trebuință.

Mă încearcă azi o mie de regrete, dar tardive,
Că am fost cam mână spartă în vacan
ța din Maldive.
De agoniseala strânsă de pe când aveam Tel Drum-ul
Am văzut cum se alege, dragă prietene, doar scrumul.

Altul însă e necazul, căci de bani mai fac eu rost,
De va fi, cumva, nevoie, vând umilu-mi adăpost,
O căsu
ță ce ocupă o jumate de cvartal,
Construită, cu sudoare, pe meleagul meu natal.

Cum spuneam, dragă Căline, altul e acum necazul,
Că s-a sictirit Codru
ța și-a schimbat din nou macazul,
Nu-i destul c-a speriat-o
și pe fosta, Bombonica,
Acum bagă, cu Binomul,
și în ăla micu' frica.

În turbarea-i furtunoasă, calcă totul în picioare
Și îmi scoate, ca pe bandă, alte noi și noi dosare,
Ba, mai mult, acum Codru
ța o acuză și pe fina
Că i-a dat plocon lui na
ș-su chiar o insulă - Belina,
 
Ca și cum acea bucată de pământ de la Șaideh
Ar fi fost, Căline, dragă, insula Ada Kaleh.
N-am acum la mine poza, ca să-ți faci și tu idee
Că-n pustietatea aia cresc doar plante erbacee.
 
Printre ele, ici și colo, se înalță mici arbuști,
Iar de
știucă nu-i nici vorbă, una nu găsești, să guști.
Ca să-mi fie mai adâncă și mai dureroasă rana,
DNA vrea să o salte, negre
șit, și pe Rovana.
 
Vor urma, poate, și alții, de aceea eu mă tem
Că vom fi cu to
ții pradă odiosului Sistem.
Toată mascarada asta, îți spun, prietene, pe bune,
Cred că este doar o simplă
și murdară ficțiune.
 
- Liviule, îmi cer iertare că, fiind încă buimac,
N-am prea nimerit cafeaua
și-a ieșit fără caimac.
Bea-
ți în liniște cafeaua, cât e caldă, și-abia după
Po
ți să-mi zici, pe îndelete, dragă, ce te preocupă!

- Dar ți-am povestit, Căline, totul, chiar de-a fir a păr,
Doar nu vrei
și tu, ca alții, să-mi iei vorbele-n răspăr!
- Eram la bucătărie
și n-am auzit o iotă
Din ce-ai spus, fiind de vină zgomotul produs de hotă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Densitatea celor mai uzuale materiale

Injuraturi in limba engleza(tutorial II)